Situaţia de dinainte de vizionarea filmului

De la 1 la 5, niciun film din seria Harry Potter nu mi-a plăcut. Cărţile au fost ciopârţite şi totul s-a amestecat într-o mare salată de evenimente. Mulţi actori nu se încadrau în roluri. De exemplu, nu mi s-a părut niciodată că Dumbledore din film reda optimismul şi umorul personajului din carte (nu pot să uit nici acum scena din HP 4 în care a urlat după Harry Potter de era să cad jos de pe scaun după care nu mai puteam să-mi revin din râs. Şi da, încă mă mai bufneşte râsul când îmi aduc aminte – e vorba de momentul în care numele lui Harry iese din Pocalul de Foc). Şi tot aşa, bla bla bla, cert e că întotdeauna am rămas oarecum dezamăgită, deşi de fiecare dată speram că o să fie ceva mai bine.

Aşa că acum mi-am propus să mă detaşez pe cât posibil de roman (ajută şi faptul că nu l-am mai recitit de foarte multă vreme) şi să mă uit pur şi simplu, judecând obiectiv şi „din interior”.

Situaţia de după vizionarea filmului

Ok, nu a fost aşa de rău pe cât credeam că o să fie. De fapt, cred că Harry Potter 6 e mai bun decât toate celelalte la un loc.

The good parts:

-efectele speciale sunt (ca de obicei) de nota 10;

-recunosc, de data asta, mi-a plăcut cum au jucat aproape toţi actorii (cu o excepţie). Dumbledore chiar a spus nişte glume care se potriveau personajului din carte! Excepţia: Tom Riddle adolescentul este mult prea arogant, total diferit de ce mă aşteptam (trebuia să fie un băiat simpatic şi respectuos care să ştie cum să se bage pe sub pielea oamenilor, nu al naibii de nesuferit şi cu nasul pe sus. Bine că secvenţa asta nu durează prea mult).

-filmul este foarte amuzant. Niciodată nu am apreciat cum se cuvine umorul englezesc până astăzi.

The bad and awkward parts:

-ştiu, ştiu, e f greu, chiar imposibil, să pui toată acţiunea din peste 500 de pagini în 2 ore juma’ de peliculă. Am înţeles şi m-am obişnuit cu amestecurile de tip 5 în 1 (cinci întâmplări diferite îndesate într-o secvenţă), răsturnările de evenimente sau pe alocuri chiar eliminarea totală a elementelor care nu sunt absolut necesare. Dar (daaaar) la un moment dat, acţiunea o ia pe arătură rău de tot. Parcă ajunsesem într-un univers paralel şi mă uitam la un alt film. Un singur indiciu dau: în povestea asta este implicat şi un lan de grâu…

-filmul în sine nu are cine ştie ce acţiune. Eu nu m-am plictisit (sunt fanul cărţilor, oricum ştiam ce se întâmplă pe acolo, nu m-am uitat pentru adrenalină), dar am citit mai multe recenzii în care oamenii se plângeau de treaba asta. Eu nu mă plâng.