Twilight: New Moon

Tocmai m-am întors de la New Moon- Lună Nouă (a doua parte din Saga Amurg), pe care voiam să îl văd încă de când am dat cu ochii prima oară de trailer. Da, da, Twilight a fost cam varză, dar asta nu mi-a tulburat speranţele. Aşadar, ne-am strâns noi, fetele (de data asta doar eu, Alina şi Gabi, o altă bună prietenă şi colegă de facultate – dar cu puţin noroc vom fi mai multe data viitoare), şi plecat-am la cinema.

Mi-am promis mie însămi că, atunci când voi scrie, dacă voi scrie vreo recenzie la filmul ăsta, voi încerca să fiu cât mai obiectivă cu putinţă. Aşa că încerc, şi sper să îmi iasă. Noroc că în capul meu s-au bătut timp de două ore întregi vreo trei voci, luptând pentru supremaţie – Fanul, Criticul şi Observatorul. Şi poate că Fanul cărţilor era cel mai gălăgios, dar nici Criticul de film şi nici Observatorul detaşat nu şi-au ţinut gura. Să vă zic ce zicea Fanul?

Fanul a fost, evident, super încântat. Filmul a fost mult mai bun ca Twilight şi chiar s-a ţinut destul de bine de poveste, chiar dacă pe alocuri nu prea se potriveau evenimentele cu ce era în carte. Dar nu-i nimic, oricum a ieşit super bine. Care erau adjectvele alea care tot apăreau pe bloguri? Amazing? Perfect? Eu zic pur şi simplu „bun” (OK, destul, nu vă mai plictisesc cu încântarea Fanului).

Observatorul detaşat nu avea prea mare treabă cu acţiunea propriu-zisă. Primul lucru pe care l-a observat el a fost numărul de tipi din sală. Numărul mare de tipi din sală. Şi expresiile de martiri pe care le aveau pe faţă. Toţi. Probabil că se gândeau şi ei, ca şi mine, că 80% din publicul Twilight este feminin şi se întrebau ce-or căuta aici. Să fiu sinceră, habar n-am cum e să vezi New Moon din perspectiva unui tip. Sper că le-a plăcut.