Tocmai m-am întors de la New Moon- Lună Nouă (a doua parte din Saga Amurg), pe care voiam să îl văd încă de când am dat cu ochii prima oară de trailer. Da, da, Twilight a fost cam varză, dar asta nu mi-a tulburat speranţele. Aşadar, ne-am strâns noi, fetele (de data asta doar eu, Alina şi Gabi, o altă bună prietenă şi colegă de facultate – dar cu puţin noroc vom fi mai multe data viitoare), şi plecat-am la cinema.

Mi-am promis mie însămi că, atunci când voi scrie, dacă voi scrie vreo recenzie la filmul ăsta, voi încerca să fiu cât mai obiectivă cu putinţă. Aşa că încerc, şi sper să îmi iasă. Noroc că în capul meu s-au bătut timp de două ore întregi vreo trei voci, luptând pentru supremaţie – Fanul, Criticul şi Observatorul. Şi poate că Fanul cărţilor era cel mai gălăgios, dar nici Criticul de film şi nici Observatorul detaşat nu şi-au ţinut gura. Să vă zic ce zicea Fanul?

Fanul a fost, evident, super încântat. Filmul a fost mult mai bun ca Twilight şi chiar s-a ţinut destul de bine de poveste, chiar dacă pe alocuri nu prea se potriveau evenimentele cu ce era în carte. Dar nu-i nimic, oricum a ieşit super bine. Care erau adjectvele alea care tot apăreau pe bloguri? Amazing? Perfect? Eu zic pur şi simplu „bun” (OK, destul, nu vă mai plictisesc cu încântarea Fanului).

Observatorul detaşat nu avea prea mare treabă cu acţiunea propriu-zisă. Primul lucru pe care l-a observat el a fost numărul de tipi din sală. Numărul mare de tipi din sală. Şi expresiile de martiri pe care le aveau pe faţă. Toţi. Probabil că se gândeau şi ei, ca şi mine, că 80% din publicul Twilight este feminin şi se întrebau ce-or căuta aici. Să fiu sinceră, habar n-am cum e să vezi New Moon din perspectiva unui tip. Sper că le-a plăcut.

Al doilea lucru pe care l-a remarcat Observatorul a fost că locurile noastre sunt mult prea în faţă şi că e greu să ţii pasul cu acţiunea de pe ditai ecranul din rândul al patrulea. La asta, Fanul i-a zis să-şi ţină gura. După care Observatorul a început să fie mult prea atent la comentariile din jur. Mai ales la chicotelile enervante ale unor fetişcane de pe rândul din faţă şi la replicile spuse cu voce tare de unii de prin spate. La cum toată lumea a „ăăăă”-it şi „mmmm”-it când Jacob şi-a dat jos tricoul (pe cuvânt, toată sala a reacţionat la faza asta, a fost chiar amuzant). La cum au început mulţi să chicotească isteric când Jacob a ajuns (shirtless) în camera Bellei. Şi, în general, la cum unii spectatori erau chiar prea neliniştiţi şi făceau prea multă gălăgie în sală, stricând omului cheful.

La final, Observatorul a ajuns la concluzia că un film văzut la cinema nu se compară cu unul văzut acasă, la TV sau pe calculator. Ecran imens + sunet dat la maxim = film mega-îmbunătăţit.

Criticul de film şi-a dorit foarte mult ca Bella să închidă gura, să nu mai pufăie şi să nu mai ridice ameninţător din sprânceana dreaptă. Nu i s-a îndeplinit dorinţa. S-a văzut nevoit să recunoască totuşi că Kristen Stewart joacă bine pe alocuri, în special în scenele triste, dramatice sau disperate. Dar încă nu a învăţat să exprime şi sentimente pozitive – sperăm că a remediat asta în Eclipse. În rest, toţi ceilalţi actori au intrat foarte bine în rol.

De asemenea, Criticul de film a fost nemulţumit de multe dintre melodiile din soundtrack şi ar vrea ca cineva să o concedieze pe scenaristă, pentru că 50% din replicile personajelor sunt total aiurite. Şi da, a râs cu lacrimi la viziunea lui Alice, cu Bella devenind vampir. Pentru el (şi pentru mine), scena asta va rămâne în istoria cinematografiei drept „scena Hansel şi Gretel”.

Acestea fiind zise, eu, Fanul, Observatorul şi Criticul aşteptăm cu nerăbdare Eclipse.