You are currently browsing the monthly archive for ianuarie 2010.
Aceasta este povestea bătăliei mele cu cealaltă carte a lui Stephenie Meyer (Twilight era de mult citită) până când m-am prins că îmi place.
Citit prologul o dată – cartea mă enervează atât de tare încât nu pot continua. Extratereştrii sunt nişte fiinţe nenorocite care merită să fie distruse. Faptul că asist la neputinţa oamenilor în faţa unor paraziţi mă irită. Fiecare rând e frustrant. Extratereştrii câştigă şi eu nu mai pot să citesc.
Citit prologul încă o dată – trei luni mai târziu, la insistenţele Alinei, care a citit cartea şi i-a plăcut foarte mult. Lupt cu frustrarea şi mă chinui să trec de pagina 14.
Pagina 32 – Nu mai pot de nervi şi îmi bag picioarele. Oricum am alte treburi de făcut, aşa că renunţ. Citește restul acestei intrări »
Tot am zis că o să scriu două cuvinte despre „Casa nopţii” („The House of night” pe englezeşte, o serie pentru tineri scrisă de P.C. Cast în colaborare cu fiica ei, Kristin Cast), dar până acum n-am apucat. Şi o să încep cu lucrul pe care nu-l înţeleg: cum Dumnezeu a ajuns seria asta aşa de populară cu un prim volum atât de previzibil? Restul cărţilor din serie sunt mult mai interesante, pe cuvânt.
Pe scurt, despre primul volum, „Marked”. E o carte de aventuri pentru tineri care implică o şcoală de vampiri adolescenţi, deci nu vă aşteptaţi la cine ştie ce filozofii. În plus, e plină de stereotipii americane din alea de prin filmele cu teenagers şi highschools, care, mărturisesc, m-au cam obosit – la un moment dat, cred că am făcut şi o listă cu ele. Ia să vedem: limbajul (eu am citit cartea în engleză, dar ceva îmi zice că în română s-ar putea să fie mai agreabilă din punctul ăsta de vedere), familia perfectă americană care e de fapt o iluzie, femeie dominată de soţul puritan, adolescentul rebel, droguri, sex, fotbal american, obsesia lui Zoey de a fi normală şi de a fi acceptată (dacă îi ieşea treaba asta, nu mai aveam nicio serie de citit), clubul popularilor, conduşi de o scorpie populară care vrea să îi facă viaţa grea lui Zoey şi, să nu uităm, tipi ultra-sexy cu ghiotura.
Deci niţel din Twilight (la treaba cu tipii superbi şi menţionarea fenomenului de „imprint”, dar în altă formă), niţel din Harry Potter (şcoala, plus semnul lui Zoey – dacă citiţi, o să înţelegeţi ce vreau să zic) şi niţel mai mult din serialele alea americane cu adolescenţi.
Am citit totuşi mai departe. De ce? Păi, din curiozitate – voiam să văd ce o să se întâmple după ce se termină evenimentele previzibile din volumul 1. Şi pentru că îmi place de Zoey ca personaj principal feminin (deşi câteodată mă calcă pe nervi, când vine vorba de … tipi). Şi, cel mai important, pentru că este o carte pe care o poţi citi liniştit chiar dacă eşti semi-adormit (şi cum eu de obicei citesc noaptea…). Citește restul acestei intrări »
Oana mi-a pasat o leapşa…şi da, la mine e prima primită. Păi să vedem care ar fi alea trei lucruri….
1. Îmi plac dulciurile (foarte mult) şi nu mă omor după băuturile alcoolice (doar dacă nu mă tentezi cu un lichior de ciocolată)… Citește restul acestei intrări »
Şi ce dacă e cald afară? Suntem în ianuarie şi iarna nu s-a terminat încă. Fulgi de zăpadă în noapte…
Să cad sub masă din cauza şocului şi mai multe nu. Asta da surpriză neplăcută. Să vă zic şi de ce. Momentan citesc „Festinul ciorilor„, adică cel de-al patrulea volum din seria „Cântec de gheaţă şi foc” a lui George R.R. Martin. Şi m-a împins curiozitatea să mă uit pe net ca să aflu cam pe când va apărea şi volumul 5 din serie, „A dance with dragons” (nu ştiu cum va fi tradus titlul la noi, la Nemira – „Dansul dragonilor”, poate?). Citește restul acestei intrări »
Doar câteva dintre artificiile care zburătăceau pe cerul nopţii între 2009 şi 2010.
Wind of Colours 