Gânduri de vară

Vara asta a trecut cam repede, am ajuns deja în august, ceea ce înseamnă că:

1) ar trebui să apară „Roata timpului 5” prin librării (sper) – zilele trecute am dat o tură pe la Eminescu, dar nu am găsit nimic (deşi volumele în engleză mi-au făcut iarăşi cu ochiul, ticăloasele mici) – oricum e încă prea devreme, parcă şi anul trecut cartea am găsit-o de abia în septembrie sau aşa ceva;

2) pe 24 august se lansează Jocurile Foamei 3, iar cei de la Nemira, care se mişcă bine când vine vorba de traduceri, au promis că la noi în ţară cartea va fi gata până la Gaudeamus, eu parcă aşa îmi aduc aminte:) Oricum, am recitit recent cele două volume şi deja abia aştept să apară al 3-lea. Ni se tot scoate ochii cu faptul că va fi ULTIMUL din această trilogie, aşa că ar face bine să fie mai stufos decât celelalte două (ceva în genul Harry Potter 7), pentru că altfel nu are cum să se rezolve totul (şi ar face bine să se rezolve, să nu ne lase cu ochii în soare!). Momentan m-au trecut totuşi nişte fiori reci pe spate, citind un interviu dat de Suzanne Collins aici, în care o compară pe Katniss cu diverse personaje eroice arhicunoscute. Dacă iniţial era „Tezeu” care a învins Minotaurul, mai nou a devenit un fel de „Spartacus”. Şi ştim cu toţii ce se întâmplă cu Spartacus, gladiatorul care a cauzat probleme Romei…Autoarea ţine să ne şi aducă aminte partea asta în interviul cu pricina…După cum spuneam, fiori reci…

Eclipse – ză movie

Acum vreo două-trei săptămâni, dacă nu mai bine, am făcut o plimbare pe la cinema, împreună cu Alina şi Andra, ca să vedem Eclipse, partea a III-a din saga Twilight. Dar cum de la a vedea filmul şi până la a sta să scriu două vorbe despre el e cale taaaare lungă (cam de aici până la Lună), de abia acum apuc să îi dedic câteva paragrafe.

De ce câteva? Păi ţinând cont de timpul care s-a scurs de atunci şi până acum (ani lumină, nu altceva), mare parte din lucrurile pe care le-aş fi putut spune şi-au luat zborul ca un stol de porumbei extratereştri. Şi oricum, înainte de a-mi da cu părerea pe bune, aş avea nevoie să mai văd cel puţin încă o dată filmul, ceea ce momentan nu pot. Tot ce a mai rămas după zborul porumbeilor extratereştri sunt nişte gânduri răzleţe şi câteva impresii rătăcite, care culmea, implică mai puţin evenimentele de pe ecran şi mai mult acţiunea din sală.

Rece, dulce, negru, adică…îngheţată pe întuneric

Exact în urmă cu o săptămână, printr-o potrivire de factori norocoşi (o idee simpatică a lui Sorin de la laptopnews.ro şi a Adinei de la hotcity.ro şi o invitaţie neaşteptată din partea Andrei) am trăit una dintre cele mai neobişnuite, stranii şi super amuzante experienţe ale acestei veri: o degustare de îngheţată pe întuneric. Şi nu orice fel de îngheţată, ci o delicatesă de la Magnum.

Ca să dau vestea bună de la început: până pe 15 august (2010, desigur) aveţi ocazia să treceţi şi voi printr-o astfel de aventură „întunecată”, pentru că în fiecare săptămână, de joi până duminică, între orele 18:00-22:00 se desfăşoară degustările de îngheţată Magnumize your senses. Unde? La subsolul Grand Cafe van Gogh, o cafenea foarte frumuşică şi cochetă de pe Lipscani, chiar vizavi de BNR. Din câte am înţeles, este nevoie de o invitaţie, pe care o luaţi de la faţa locului (sau o descărcaţi de pe site-ul Magnumize şi apoi o printaţi).

Sanctuarul (atenţie, conţine spoilers legate de final)

„(…) fiecare suflet se întoarce, iar şi iar, pentru a-şi îndeplini misiunea pe pământ, şi îi cunoaşte din nou pe cei pe care i-a iubit şi i-a urât în alte vieţi.” (p. 96)