Am văzut anime-ul Spice and Wolf 1 acum un an şi ceva şi mi-a plăcut foarte mult, aşa că abia am aşteptat să apară şi seria a doua. Evident, înainte de a începe să îmi dau cu părerea, ar trebui să povestesc un pic despre ce e vorba şi s-o iau de la începutul începuturilor, pentru că seria 2 este pur şi simplu o continuare a evenimentelor din sezonul 1.

Acţiunea din Spice and Wolf are loc într-o lume bazată pe medievalul european. Cele două personaje principale sunt Lawrence Craft, un tânăr neguţător ambulant, şi Horo, o zeitate kami a recoltei, la origine un lup uriaş care poate lua înfăţişarea unei fete tinere cu urechi şi coadă de lup. Deoarece oamenii din satul Pasroe (satul de ale cărui recolte are grijă Horo) nu mai cred în existenţa ei, Horo doreşte să se întoarcă în locul său natal, în pădurile din Yoitsu şi reuşeşte să scape din sat cu ajutorul lui Lawrence. Cei doi devin tovarăşi de drum, iar Lawrence Craft îi promite că o va ajuta să ajungă în Yoitsu.

Ca o primă „avertizare”, Spice and Wolf se învârte în jurul relaţiei (şi poveştii de dragoste care se ţese încet încet) dintre cele două personaje principale. Chiar dacă în primul sezon nu lipsesc nici aventurile, nici momentele tensionate şi nici duşmanii periculoşi, aşteptaţi-vă la conversaţii destul de lungi între Horo şi Lawrence care implică, pe de-o parte, diverse înţepături pe care şi le aruncă unul altuia, şi pe de altă parte, o mulţime de strategii de comerţ care te pot scoate la un moment dat din minţi, mai ales ca traducerea nu e prea grozavă. Cel puţin în sezonul 1, anime-ului nu-i lipsesc nici povestea bună, nici momentele dinamice, nici secvenţele amuzante, însă nu face parte din genul „acţiune” sau „aventură”, aşa că dacă vreţi lupte pe viaţă şi pe moarte sau situaţii limită episod de episod, „Spice and wolf” nu e alegerea potrivită.

Dar destul m-am lungit cu vorba despre primul sezon, să trecem şi la ale noastre. Spice and wolf 2 continuă povestea de unde rămăsese în ultimul episod din sezonul 1: Lawrence şi Horo călătoresc în continuare împreună, aflaţi în căutarea satului de legendă Yoitsu, locul de baştină al lui Horo. Ca personaje şi poveste, partea a doua este la fel de frumoasă ca seria 1, dar parcă cu muuuult mai puţină acţiune şi cu un accent mult mai mare pe sentimentele celor doi şi pe modul în care evoluează relaţia dintre ei, în special în ceea ce-l priveşte pe Lawrence. Pe măsură ce pune la cale diverse planuri pentru a face cât mai mult profit de pe urma negoţului, acesta începe să-şi dea seama ce înseamnă Horo pentru el. Cum se împacă chestiile astea două? O să vedeţi dacă aveţi răbdare sau dacă sunteţi deja fani ai seriei.

Eu nu m-am plictisit totuşi, în ciuda lipsei acute a acţiunii şi a vorbăriei interminabile despre tehnici de negoţ, care sunt destul de greu de priceput şi de urmărit (probabil că aici sunt de vină din nou traducerile şi faptul că personajele vorbesc mult şi repede când vine vorba de treaba asta). Trecând peste ele, serialul are darul de a te ţine în priză şi de a te trage de mânecă să vezi următorul episod – eşti frustrat că pe moment a rămas în coadă de peşte şi îţi creează sentimentul că trebuie neapărat să-l vezi pe următorul, să vezi ce o să se întâmple până la urmă cu Lawrence şi Horo. Şi asta deoarece anime-ul compensează din plin lipsa bătăliilor şi aventurilor periculoase cu tensiunea din ce în ce mai mare dintre Horo şi Lawrence – fiecare dintre ei începe să se maturizeze şi să înţeleagă care este de fapt legătura dintre ei.

Pe lângă poveste şi personaje, mi-a plăcut mult grafica din „Spice and Wolf”. Există o serie de imagini foarte frumoase care redau natura – se acordă foarte mare atenţie detaliilor în ceea ce priveşte decorul (mai ales când vorbim de spaţiile naturale – pădure, cărare, pajişte, dar şi imaginile oraşelor şi clădirilor), ceea ce creează o atmosferă deosebită.

Update (13 noiembrie 2011)

Review-ul e acum disponibil şi în variantă audio/video pe site-ul Turmentilă (proiect dedicat fanilor anime din România), şi-i asezonat cu niscaiva scene din anime, în cazul în care sunteţi curioşi şi nu vă ajung cele patru poze de mai sus:)