Ayashi no Ceres – dulcegării şi siropoşenii

Într-una din zilele astea urâte şi întunecate m-a lovit cheful, aşa din senin, să mă uit la un anime de-a dreptul siropos, ceva romantic, cu multe trăiri şi emoţii, normal. Aşa că mi-am căutat un anime romantic şi uite aşa am ajuns să mă uit la Ayashi no Ceres (Ceres, Celestial Legend). Nu ştiu exact cum de am dat tocmai peste anime-ul ăsta din toate romance-urile posibile, dar…mare greşeală am făcut. Citind câteva laude la adresa lui şi văzând şi un AMV care îmi promitea o grafică în stil vechi, dar drăguţă (vorbim totuşi de o producţie de prin anul 2000), am avut multe aşteptări şi cam toate mi-au fost spulberate fără milă. Nu zic că e un anime rău, până la urmă totul depinde de gust, dar pe mine m-a plictisit îngrozitor şi n-am putut să văd decât vreo 10-11 episoade. De fapt, a fost cam aşa: m-am uitat la primele 8 episoade, după care, enervată, am sărit de-a dreptul la ultimul episod ca să văd cum se termină până la urmă şi dacă merită să urmăresc până acolo. Ajungând eu la concluzia că merită oarecum, am văzut după aia şi episoadele 9 şi 10 apoi…am descoperit ceva mult mai bun. Din fericire, Ayashi no Ceres nu mi-a distrus de tot cheful pentru anime-urile shoujo (dedicate publicului feminin).