(tot din seria anime-urilor romance, de data asta unul mai în ton cu vremurile, cu o eroină ceva mai bătăioasă şi care promite mult umor)

Kaicho wa Maid-sama! (sau, mai simplu, „Maid-sama!”) este unul dintre cele mai simpatice anime-uri romance pe care le-am urmărit până acum (cred că intrase de mult în Top 5 preferinţe, de pe la episodul 2 sau 3, şi momentan se bate cu Full Metal Panic! pentru primele locuri). E o comedie romantică shoujo şi are de toate, de la (evident) povestea de dragoste şi umor până la două personaje principale care mi-au plăcut foarte mult şi care formează un cuplu tare haios. Plus o grafică frumoasă, plus o mulţime de „aventuri” din viaţa obişnuită a liceenilor japonezi.

Deşi nu sunt deloc fan al anime-urilor cu „maids” (fete îmbrăcate în costum de menajeră europenă, care îndeplinesc un rol destul de apropiat de „servitoare”), Kaichou wa maid-sama! mi-a plăcut foarte mult. Drept e că de fapt, Misaki nu e tocmai o „maid”, ci are doar un job part time la o cafenea specializată (maid cafe)…dar mai bine să o luăm cu începutul.

Misaki Ayuzaka este Preşedintele (kaichou) Consiliului Studenţilor în cadrul unui fost liceu de băieţi, Seika High, liceu care a devenit de abia de curând o şcoală mixtă şi de aceea are un colectiv extrem de redus de fete. Misaki are o personalitate puternică, este foarte inteligentă, competitivă, hotârâtă, excelează la toate materiile, ştie aikido (da, ştie să se bată la nevoie şi e puternică fizic vorbind) şi, peste toate astea, reuşeşte să menţină ordinea peste toţi băieţii din liceu, conducându-i cu o mână de fier (de fapt, majoritatea o consideră un tiran şi se tem de ea). Pe scurt, îi pune la punct fără probleme (chiar dacă se loveşte şi de proteste din partea băieţilor cărora nu le convine să fie „conduşi” de o fată), iar scopul ei principal, ca Preşedinte al Consiliului Elevilor (de fapt, prima fată preşedinte din liceul Seika), este să îmbunătăţească viaţa tuturor fetelor din şcoală (depăşite numeric de băieţi şi adesea asuprite). Toate bune şi frumoase, dar, din nefericire, are un job part-time de care nu este deloc mândră – este menajeră (maid) la o cafenea dintr-un oraş vecin. Dacă cineva din şcoală ar afla acest lucru, reputaţia şi autoritatea ei din cadrul liceului s-ar duce de râpă. De ce? Pentru că cele două roluri pe care le joacă se bat cap în cap. Ca Preşedinte al Consiliului Studenţilor, este o figură autoritară, şi-a construit cu greu o reputaţie şi respect printre elevi (majoritatea băieţi care acceptă cu greu o femeie cu status superior faţă de al lor). Însă ca „maid” – menajeră – statusul ei se schimbă – trebuie să fie supusă, umilă, serviabilă, gata să răspundă comenzilor clienţilor (cărora li se adresează cu „master”) şi să le facă pe plac.

Personajul „maid” este foarte popular în cultura populară japoneză la ora actuală şi are anumite semnificaţii. Nu sunt sigură dacă le-am înţeles foarte bine, dar din ce am văzut (prin desene), o „menajeră” (maid) ilustrează servitoarea perfect devotată stăpânului său (evident, există şi „butler” – versiunea masculină), care ar face orice pentru el, foarte loială şi protectivă. Este legată de o anumită atmosferă, pe care încearcă să o construiască aşa numitele „maid cafes” – cafenele specializate (întâlnite în special în Japonia), în care fetele care servesc sunt îmbrăcate în uniforme de „,maids” şi care au o anumită atitudine faţă de clienţi (în special bărbaţi) – li se adresează cu „master”, le urează „bun venit acasă” şi încearcă să construiască o anumită atomsferă plăcută şi relaxantă, asemănătoare cu intimitatea de acasă (am citit câte ceva despre aceste cosplay cafes doar pe Wikipedia momentan, nu m-am documentat deocamdată şi din alte părţi – după cum spuneam, nu sunt deloc fan „maids”, ba chiar mă scot din sărite)… Revenind la ale noastre, dacă Preşedinta este văzută în postura de „maid” de către vreunul din colegii ei, pierde tot respectul şi autoritatea pe care le deţinea.

Evident, cineva află…Şi anume Usui Takumi, cel mai popular tip din şcoală, respectat de toţi băieţii din Seika şi care primeşte scrisori de dragoste şi declaraţii de la majoritatea fetelor (pe care le respinge fără milă). La rândul său, Usui este foarte inteligent, rafinat şi excelează în tot ceea ce face, însă are o fire oarecum apatică şi adoptă adesea o atitudine nepăsătoare faţă de ce e în jurul lui. Asta până când descoperă secretul lui Misaki. Evident, din punctul de vedere al lui Misaki, asta este o imensă catastrofă şi e sigură că Usui (pe care nu îl poate suferi nici cât negru sub unghie) o să o toarne cu prima ocazie, gata să o facă de râs… Şi de aici începe povestea noastră:)

Anime-ul are aşadar ca fir narativ central relaţia care se dezvoltă încet încet între Misaki şi Usui (care implică scene amuzante, multe sâcâieli, câteva scene romantice, şi la un moment dat, chiar un triunghi amoros – că deh, nu se putea fără, chiar dacă apare foarte târziu). În principiu, acţiunea se desfăşoară mai mult la liceu (cu această ocazie, avem parte şi de diverse evenimente din viaţa liceenilor de la Seika High), dar şi pe la Maid Cafe Latte (locul de muncă al lui Misaki).

Lăsând deoparte scenele comice, anime-ul aduce uşor în discuţie şi alte câteva teme, iar una dintre ele ar fi jocul relaţiilor de putere (dintre Misaki şi Usui, dar mai precis dintre feminin şi masculin), precum şi două „anomalii” la nivel social – o fată prea băieţoasă şi puternică (Misaki), dar şi un băiat prea feminin (nu, nu e vorba de Usui). Apar de asemenea şi câteva discuţii despre relaţia dintre grup şi individ – individul trebuie să aibă în vedere binele grupului, dar la rândul său, grupul îşi protejează fiecare membru, precum şi destule elemente de popular culture din Japonia (de exemplu, un „net-idol”).

În afară de intrigă şi grafică, mi-au plăcut foarte mult şi ambele personaje principale. De obicei, nu suport eroinele din anime care sunt mult prea plăpânde, mult prea plângăcioase, neajutorate, blânde şi care aşteaptă mereu să fie salvate. De aceea am îndrăgit-o pe Misaki – este tipul de fată băieţoasă, deloc neajutorată, puternică, curajoasă, care are însă la rându-i o parte sensibilă, dar pe care reuşeşte să o ascundă foarte bine. Mai mult decât atât, faptul că a fost nevoită să devină oarecum „stâlpul” susţinător al familiei a determinat-o să lupte şi mai mult şi să nu se dea niciodată bătută. Usui, pe de altă parte, tipul „cool”, ascunde multe sub masca rece, nepăsătoare şi sarcastică pe care o poartă în faţa celorlalţi.

Eh, dar destul cu bla bla-urile. Anime-ul Kaichou wa Maid-Sama poate fi urmărit online aici, dacă v-am făcut curioşi:)

Update (03 decembrie 2011)

… şi versiunea audio/video a tuturor paragrafelor înşirate de mine mai sus, pe Turmentilă.