Lord of Chaos – volumul 6 din Roata Timpului

„Give me your trust, said the Aes Sedai,
On my shoulders I support the sky.
Trust me to know and to do what is best,
And I will take care of the rest.

But trust is the color of a dark seed growing
Trust is the color of a heart’s blood flowing
Trust is the color of a soul’s last breath
Trust is the color of death.

Give me your trust, said the queen on her throne,
for I must bear the burden all alone.
Trust me to lead and to judge and to rule,
and no man will think you a fool.

But trust is the sound of the grave dog’s bark
Trust is the sound of betrayal in the dark
Trust is the sound of a soul’s last breath
Trust is the sound of death.”

(„Lord of Chaos”, p 797, versuri din amintirile lui Mat)

Aş vrea să pot spune că nici de data asta nu o să divulg elemente care să fie considerate oarecum spoilers, dar dacă o să o ţin tot aşa, de fiecare dată când voi spune câteva vorbe despre un alt volum din „Roata timpului”, o să sune izbitor de mult cu anteriorul. Dar până să ajungem acolo, aş mai avea câte ceva de menţionat. De exemplu, faptul că „Lord of Chaos”, al şaselea volum al operei fantasy „Wheel of Time” de Robert Jordan, nu-i un mizilic. De fapt, sub coperta neagră cu şarpe albastru se ascund 1011 pagini de acţiune (1036 cu tot cu glosarul care nu se mai pune la socoteală). Ceea ce mi-a plăcut la nebunie, evident: cu cât am mai mult de citit despre personajele mele preferate, cu atât mai bine.

De altfel, cititul în sine a devenit mult mai uşor după ce m-am obişnuit cu stilul autorului în limba engleză (mă rog, deja devenise mult mai uşor încă de pe la jumătatea volumului 5). Acum nu îmi mai distrage atât de mult atenţia de la lectură orice amărât de cuvânt necunoscut, căruia reuşesc de multe ori să îi găsesc sensul în context.

Semi-SPOILERS drept în jos (pentru cei care nu au citit volumul 5) – trageţi cu ochiul pe propriul risc:)…oki, dacă mă gândesc mai bine, nu e cine ştie ce, dar fiţi cu băgare de seamă oricum…

Nuanţe de verde

The Fires of Heaven (ajunsesem la capătul răbdării)

Dacă de la început nu aş fi crezut (în mod greşit, după cum s-a dovedit până la urmă) că cei de la Rao o să lanseze volumul 5 din „Roata timpului” („Focurile cerului”) în septembrie 2010, nu m-aş fi apucat în august să recitesc volumele 1-4 din serie. Dacă nu m-aş fi apucat să le recitesc, nu aş mai fi fost aşa de (re)obsedată de ele şi nu mi-aş mai fi pierdut răbdarea la vestea că „Focurile cerului” va apărea până la urmă în primăvara lui 2011. Deci, dacă toate astea nu s-ar fi întâmplat, eu nu m-aş fi apucat să citesc „The Fires of Heaven” în engleză.

Dar, vorba cărţii, „The Wheel weaves as the Wheel wills” („Roata ţese după cum îi e voia”), aşa s-au desfăşurat lucrurile şi bine au făcut. Şi mare păcat ar fi fost să nu îmi iau până la urmă inima în dinţi şi să trec la englezeşte cât mai repede posibil. Nu că aş fi avut de ales – într-un final, tot aici ajungeam, că la ritmul de 1 volum în româneşte la un an (sau la 1 an jumătate, mai nou, după cum se vede în cazul lui „Fires of Heaven”) mă apucau pandaliile (şi bătrâneţile).

Plimbare pe la Gaudeamus 2010

Gaudeamus este peste nouă mări şi nouă ţări, adică taman la Romexpo, unde nu ajunge niciun metrou direct şi ca să răzbeşti trebuie să te înghesui şi să te contorsionezi în toate felurile într-un autobuz aglomerat. Tocmai din cauza asta ai nevoie de niţel avânt până să îţi iei inima în dinţi şi să te porneşti într-acolo. Dar odată ce te-ai urnit, ai ce vedea…Anul ăsta am aplicat tot „reţeta de vizitare” de anul trecut – vinerea, pe la prânz, când e mai puţină lume, ai timp să te delectezi pe îndelete cu toate titlurile etalate de edituri şi să caşti ochii la rafturi cât îţi pofteşte inimoara.

Aşa că eu şi Andreea am reuşit astăzi să dăm o tură prin tot Gaudeamusul:) Primul lucru pe care l-am remarcat a fost târgul de afară: de la intrarea în curtea Romexpo şi până la cupolă au fost înşirate tarabe de lemn cu tot felul de produse, probabil ca să nu se plictisească vizitatorii pe drumul înspre (sau dinspre) cărţi. Am văzut de toate, de la pietre colorate şi cristale decorative până la bijuterii din argint sau din pietre semipreţioase, fructe proaspete, căpşuni la 10 lei suta de grame, covrigi, nuga cu alune, castane coapte, ciocolată de casă (yum yum), lumânărele în formă de brăduţi, ceară, borcane cu miere de albine şi chiar carne / cârnaţi / brânzeturi (în cazul în care ţi-era foarte foame şi nu te săturai cu un amărât de covrig:)). Desigur, cea mai tare tarabă era aia cu şosete de bumbac şi dresuri care chiar nu-şi găsea locul în peisaj. Oricum, mie mi s-a părut simpatic acest mic bazar colorat şi sper să-l mai văd şi la anul (dacă o fi vremea la fel de frumoasă).

Esenţe de verde

Pentru Andra, de ziua ei, pentru că ştiu cât de mult iubeşte verdele. La mulţi ani, scumpo!

Toamnă în Herăstrău

Herăstrău…un parc în care nu mai pusesem piciorul de muuultă muuultă vreme. Dar la iniţiativa Ancuţei de a ieşi sâmbăta asta la o plimbare şi la sugestia…(oki, nu mai ştiu exact cine a venit cu sugestia, Gabi oare? Dar oricum a fost o idee bună) iată că am ajuns astăzi şi în Parcul Herăstrău. Cu ochii la frunzele colorate de toamnă şi cu degetele pe aparat, am reuşit să prind din zbor câteva poze.

Fluture prin fereastră

Toamnă galbenă, cu frunze care cad scuturate de vânt. Dar cald, de parcă ar fi o zi de primăvară. Şi soare blând şi auriu. Pe geamul meu larg deschis, cu perdeaua dată în lături, ca să intre aerul dulce şi veselia de afară, a plutit înăuntru un fluture cu aripile colorate în negru, roşu şi alb. Atât de frumos, atât de tăcut, atât de graţios. A zburat în câteva cercuri prin cameră.

Picături

Pânze