Herăstrău…un parc în care nu mai pusesem piciorul de muuultă muuultă vreme. Dar la iniţiativa Ancuţei de a ieşi sâmbăta asta la o plimbare şi la sugestia…(oki, nu mai ştiu exact cine a venit cu sugestia, Gabi oare? Dar oricum a fost o idee bună) iată că am ajuns astăzi şi în Parcul Herăstrău. Cu ochii la frunzele colorate de toamnă şi cu degetele pe aparat, am reuşit să prind din zbor câteva poze.

Gaşca noastră mititică, sau poate ar trebui să zic găşcuţă, a adunat cinci oameni – eu (evident), Ancuţa şi Gabi şi doi prieteni noi pe care i-am cunoscut astăzi – Florentina şi Ciprian. Am pornit de la statuie, am dat o tură pe aleile largi (şi destul de aglomerate) ale parcului şi apoi ne-am oprit o vreme lângă lac.

Herăstrău e un parc frumos şi foarte spaţios, numai bun de plimbat cu rolele / bicicleta şi de practicat sporturi în aer liber, însă din punct de vedere estetic nu m-a impresionat chiar atât de tare, cel puţin nu partea pe care am vizitat-o eu astăzi. Cişimigiu rămâne preferatul meu:)