Gaudeamus este peste nouă mări şi nouă ţări, adică taman la Romexpo, unde nu ajunge niciun metrou direct şi ca să răzbeşti trebuie să te înghesui şi să te contorsionezi în toate felurile într-un autobuz aglomerat. Tocmai din cauza asta ai nevoie de niţel avânt până să îţi iei inima în dinţi şi să te porneşti într-acolo. Dar odată ce te-ai urnit, ai ce vedea…Anul ăsta am aplicat tot „reţeta de vizitare” de anul trecut – vinerea, pe la prânz, când e mai puţină lume, ai timp să te delectezi pe îndelete cu toate titlurile etalate de edituri şi să caşti ochii la rafturi cât îţi pofteşte inimoara.

Aşa că eu şi Andreea am reuşit astăzi să dăm o tură prin tot Gaudeamusul:) Primul lucru pe care l-am remarcat a fost târgul de afară: de la intrarea în curtea Romexpo şi până la cupolă au fost înşirate tarabe de lemn cu tot felul de produse, probabil ca să nu se plictisească vizitatorii pe drumul înspre (sau dinspre) cărţi. Am văzut de toate, de la pietre colorate şi cristale decorative până la bijuterii din argint sau din pietre semipreţioase, fructe proaspete, căpşuni la 10 lei suta de grame, covrigi, nuga cu alune, castane coapte, ciocolată de casă (yum yum), lumânărele în formă de brăduţi, ceară, borcane cu miere de albine şi chiar carne / cârnaţi / brânzeturi (în cazul în care ţi-era foarte foame şi nu te săturai cu un amărât de covrig:)). Desigur, cea mai tare tarabă era aia cu şosete de bumbac şi dresuri care chiar nu-şi găsea locul în peisaj. Oricum, mie mi s-a părut simpatic acest mic bazar colorat şi sper să-l mai văd şi la anul (dacă o fi vremea la fel de frumoasă).

În ceea ce priveşte târgul, am redescoperit aceeaşi atmosferă plăcută dintotdeauna, cu oameni forfotind printre şiruri şi teancuri de cărţi, cu pagini întoarse şi coperţi lucioase, cu învârtit în jurul standurilor şi urmărit din ochi promoţiile. Anul ăsta am căutat ceva anume, aşa că nu am stat să analizez în detaliu cam ce aveau de oferit toate editurile în materie de reduceri, însă multe dintre ele deţineau rafturi întregi cu deja vestitele cărţi la 10 lei, 5 lei, 2 lei sau chiar 1 leu, deci dacă aveai răbdare să te uiţi peste toate, sigur nu plecai cu mâna goală.

Am vizitat toate cele 4 niveluri ale târgului. Evident, parterul era cel mai aglomerat, ca întotdeauna, iar celelalte 3 „etaje” erau cam pustii, însă cu siguranţă merită şi ele o vizită, mai ales că acolo a fost organizată, printre altele, expoziţia „Istoria tiparului” (pe care, din păcate, nu am avut timp să o admir aşa cum ar fi meritat). Tot la nivelurile de sus am văzut şi alte chestii simpatice. De exemplu, romanul Bucureştiului, care este scris chiar în acest moment de vizitatorii standului Bucureşti FM. Oricine poate contribui cu o propoziţie, notată cu marker-ul pe flipchart, care să continue într-un fel propoziţia anterioară (ca să existe şi niţică logică în text, păi nu?). Păcat că nu am avut inspiraţie. Romanul va fi publicat mai întâi în format electronic (pe site-rile www.bucurestifm.ro şi bucurestiivechisinoi.ro), iar la Gaudeamus 2011 va fi lansată varianta tipărită. Alt exemplu, nişte insigne (broşe?) foarte foarte haioase, realizate din taste (da, taste de pe tastatură, gen Enter) şi cabluri colorate, plus alte accesorii „tehnice”, cum ar fi cercei şi brăţări din tot din taste sau genţi din dischete. M-au distrat teribil. O parte dintre ele le găsiţi pe site-ul Devlaccesories.blogspot.com, însă din păcate acolo nu sunt puse toate modelele, mai ales cele care m-au încântat pe mine.

Cred că numai despre cărţi nu am vorbit eu până acum. Oricum, nu pot să spun decât că de la Gaudeamus m-am dus direct la librăria Eminescu să-mi iau volumele pe care le căutam.