Dacă de la început nu aş fi crezut (în mod greşit, după cum s-a dovedit până la urmă) că cei de la Rao o să lanseze volumul 5 din „Roata timpului” („Focurile cerului”) în septembrie 2010, nu m-aş fi apucat în august să recitesc volumele 1-4 din serie. Dacă nu m-aş fi apucat să le recitesc, nu aş mai fi fost aşa de (re)obsedată de ele şi nu mi-aş mai fi pierdut răbdarea la vestea că „Focurile cerului” va apărea până la urmă în primăvara lui 2011. Deci, dacă toate astea nu s-ar fi întâmplat, eu nu m-aş fi apucat să citesc „The Fires of Heaven” în engleză.

Dar, vorba cărţii, „The Wheel weaves as the Wheel wills” („Roata ţese după cum îi e voia”), aşa s-au desfăşurat lucrurile şi bine au făcut. Şi mare păcat ar fi fost să nu îmi iau până la urmă inima în dinţi şi să trec la englezeşte cât mai repede posibil. Nu că aş fi avut de ales – într-un final, tot aici ajungeam, că la ritmul de 1 volum în româneşte la un an (sau la 1 an jumătate, mai nou, după cum se vede în cazul lui „Fires of Heaven”) mă apucau pandaliile (şi bătrâneţile).

Ca o mică sesiune de „antrenament”, înainte să iau taurul de coarne şi ditamai cartea de 900 de pagini (scrise miiiiiiic mic mic) în braţe, am trecut întâi prin „New Spring”, nuvela (sau mai degrabă proglogul extins al întregii serii) care este plasată, din punctul de vedere al acţiunii, înaintea volumului 1 şi care descrie cum au ajuns Moiraine şi Lan să facă echipă. Sincer, o recomand tuturor celor care nu au citit-o până acum, fie că sunt fani Lan / Moiraine, fie că nu. Explică câteva lucruri legate atât de cele două personaje, cât şi de întregul fir narativ, şi pe lângă asta este la fel de amuzantă şi la fel de bine scrisă, după cum era de aşteptat din partea lui Robert Jordan. Eu am văzut-o ca pe o altă bucăţică importantă din întregul puzzle „Roata timpului”. Mult mai scurtă, dar la fel de interesantă, este şi „The Strike at Shayol Ghul”, care oferă câteva detalii privind lupta dintre Lewis Therin Teramon Dragonul şi Cel Întunecat.

Evident, atât din cele două texte, cât şi din „The Fires of Heaven” am început să scot pe foaie cuvinte în engleză de care nu mai auzisem până atunci. Şi da, l-am şi bombănit niţeluş pe Robert Jordan pentru incredibilul său talent scriitoricesc şi toate sinonimele şi mini sinonimele şi ultra sinonimele care fac textul atât de frumos şi de nuanţat, dar care mi-au cam scos peri albi uneori. La ora actuală, încă nu am apucat să caut toate cuvintele problematice în dicţionar, dar lucrez la asta, încet încet. Nu-i nimic de speriat totuşi, majoritatea nu te împiedică să înţelegi despre ce este vorba în propoziţie (măcar ca idee generală) şi de multe ori sensul unui cuvânt poate fi dedus foarte uşor din context. Doar pentru că eu m-am încăpăţânat să le notez pe toate nu înseamnă că acest lucru este neapărat necesar întotdeauna. Simt nevoia să le caut tocmai ca să nu pierd acele nuanţe care fac povestea mai frumoasă şi atmosfera mai vie. Pasajele cel mai greu de digerat sunt descrierile (doar îl ştiţi pe Jordan, cât de minuţios poate să fie el uneori) şi, surprinzător (sau poate nu), replicile lui Siuan Sanche, cu toate parabolele şi zicalele ei care implică bărci (cu toate instrumentele şi uneltele care se pot găsi pe o barcă sau care îi pot fi utile unui pescar) şi peşti (tot soiul de peşti, apele în care înoată şi modul în care sunt ei pescuiţi). În schimb, sensul acţiunii îl poţi pricepe fără nicio problemă aproape în toate cazurile.

Şi de abia acum, citind eu acum cartea în original, mi-am dat seama cât de bine şi de coerent este tradusă ea în limba română (păcat că Rao nu se grăbeşte deloc). Adică întotdeauna mi-a plăcut cum fusese tradusă, dar parcă de abia acum înţeleg şi cât de bine a fost tradusă. Pentru fiecare termen specific (The One Source, Darkfriends, de exemplu) au fost găsiţi termeni potriviţi în limba română (Adevăratul Izvor, Iscoade ale Celui Întunecat) care să nu sune ciudat şi să se potrivească la fix în lumea lui Jordan, să recreeze atmosfera aşa cum trebuie. Unde mai pui toate cuvintele „vechi” (nu neapărat arhaisme, dar cu siguranţă fără neologisme supărătoare) care să reconstituie efectul de basm şi poveste. Ţin să precizez că apreciez foarte mult munca traducătorilor care au lucrat până acum la opera lui Robert Jordan (Cezar Octavian Tabarcea, care a lucrat la toate volumele, Diana Lupu – vol 2 şi 3, şi, pentru volumul 4, Marius Motoca, Sebastian Bican, Sandra Iulia Rona) şi le urez să o ţină tot aşa.

Şi apropo de termenii ăştia speciali, mi-am făcut niscaiva griji la început că nu o să-i înţeleg în engleză, dar nu am avut mai deloc probleme cu ei. Crd că cei mai „problematici” ar fi fost Amyrlin, care înseamnă „Suprema Înscăunată”, şi Shadowspawn, care e un fel de termen general pentru făpturi ale întunericului. Oricum, există mereu glosarul de la finalul cărţii sau net-ul, în caz de urgenţă.

Întorcându-ne la oile noastre, „The Fires of Heaven” mi-a plăcut foarte, foarte mult, la fel de mult ca toate celelalte cărţi din serie (încă nu am ajuns să am o carte preferată, pentru că nu le-am citit pe toate, dar volumul 5 ar fi cu siguranţă un bun candidat la titlu). Nu o să divulg nimic din acţiune, nu vreau să stric cheful nimănui, dar pot să spun că se întâmplă nişte lucruri pe acolo..eh…se întâmplă tot felul de lucruri, de bine sau de rău, dar cate te fac cu siguranţă să rămâi cu ochii lipiţi de foi şi degetele înţepenite pe carte. Oricum, talentul (şi pe alocuri umorul) lui Robert Jordan nu dezamăgesc nici de această dată. Un singur lucru o să precizez legat de evenimentele din carte şi nu cred că se pune chiar ca spoiler – n-am văzut nici urmă de Perrin şi Faile de la început până la sfârşit. Sincer, nu îmi pot explica de ce a ales autorul să îi lase cu totul pe dinafară în volumul ăsta, dar presupun că voi afla ce se întâmplă cu ei în următorul. Ori a vrut să ţină fanii în suspans şi să păstreze o zonă de mister ori … (mini spoiler pentru cei care nu au citit deloc seria) a vrut să le ofere tinerilor însurăţei o lună de miere liniştită, departe de ochii cititorilor şi de toată nebunia cărţii:))

Şi câteva citate care mi-au atras atenţia:

„In my day, girls jumped when a Wise One said jump, and continued jumping until they were told to stop. As I am still alive, it is still my day. Need I make myself clearer?” (Sorilea)

„I always say, if you must mount the gallows, give a jest to the crowd, a coin to the hangman, and make the drop with a smile on your lips.” (Brigitte, p. 526)

„Always leave a way out, unless you really want to find out how hard a man can fight when he’s nothing to lose.” (Mat, p. 609)

„Only a battle lost is sadder than a battle won” (Rand, p. 655)

Anunțuri