„How to train your dragon”. E un desen atât de frumos, foarte frumos, nemaipomenit de frumos:) Şi de vesel. Nici n-aş mai vrea să mai zic altceva despre el. Întâmplarea face că eu în general nu prea mă uit la filme. Dar dacă mă uit, tind să mă uit la animaţii. Iar „How to train your dragon” este unul dintre puţinele filme animate din ultima vreme care a reuşit să îmi lase un sentiment cald şi plăcut pe dinăuntru şi un zâmbet larg (copilăros şi dar cu toţi dinţii la vedere) pe dinafară:) Un sentiment ceva mai mult decât obişnuita stare de bine de după un film care ţi-a plăcut. E mai degrabă o senzaţie optimistă şi înviorătoare, un fel de leac împotriva tuturor duşmanilor nesuferiţi care strică cheful oamenilor – de la vremea urâtă şi rece până la stresul şi nervii de la şcoală / serviciu.

„How to train your dragon” e colorat, e haios (foarte haios), e emoţionant, e cu aventuri, e cu învăţăminte, e cu vikingi, e cu dragoni. E cu niscaiva stereotipuri, dar şi cu suprize neaşteptate. Te face să râzi în hohote, să zbori, să exclami „awwwwwww”, să fii înduioşat, să treci de o parte, apoi de cealaltă, să tresari, să râzi din nou, să te agiţi, să te bucuri…Ce mai: pur şi simplu să trăieşti, pe parcursul celor 90 de minute, în satul Berk populat de încăpăţânaţii vikingi care nu vor să se dea bătuţi şi se luptă parte în parte cu dragonii care le fac viaţa grea.