Winter’s Heart – volumul 9 din „Roata timpului”

„Winter’s Heart”, volumul 9 din saga „Wheel of time” (Roata timpului) a lui Robert Jordan, a început în forţă şi s-a terminat în forţă şi cred că a avut cel mai mişto prolog de până acum (restul mă cam plictiseau, să spun sincer), mai ales că se întâmplă ceva bun chiar din primele pagini. Oricum, povestea noastră continuă, cu bune şi cu rele, la fel ca şi până acum.

Prologul preia ştafeta de unde s-a încheiat volumul 8 şi include ceva acţiune „din turn”, pe Elayne, Toveine (o Aes Sedai a cărei situaţie devine mai mult decât interesantă) şi pe Rand. În primele 200-300 povestea se cam bazează pe capitole cu Elayne, Perrin şi Faile, ceea ce poate deveni oarecum obositor pentru o vreme, însă din fericire, totul revine la normal şi după aia, încet încet, ne întoarcem şi la celelalte personaje…mai puţin la Egwene. Egwene nu apare decât o singură dată în toată cartea (şi aici din perspectiva lui Elayne), pentru câteva pagini, tocmai când acţiunea devenise interesantă în ceea ce o priveşte… probabil că vom recupera din plin în volumul 10.

Lovely Complex – iubiri de liceu (sau Girafă vs Piticanie)

Nu aş fi crezut în viaţa mea că o să ajung să mă uit la un anime numit „Lovely Complex” (sau LoveCom, pe scurt). Pe bune. Mai mult, nu aş fi crezut că o mai să găsesc atât de curând după Kaichou wa Maid-sama! un alt anime shoujo romance despre liceeni obişnuiţi care să îmi placă. Ce-i drept, anime-ul ăsta este şi o super comedie (oki, bine, comedie romantică, poftim). Oricum, e cât se poate de clar: dacă nu ar fi existat atâtea secvenţe haioase, atâtea personaje comice şi atâtea mutre caraghioase, modul de desfăşurare al acţiunii ar fi fost muuult peste puterile mele.

Ca dovadă, am văzut pentru prima oară o secvenţă dintr-un episod pe Animax. Grafica nu mă dădea neapărat pe spate, deşi nu era nici rea, iar secvenţa cu pricina era destul de siropoasă, momentul tipic în care eroina îşi aminteşte o serie de întâmplări siropoase cu personajul principal masculin şi realizează că îl iubeşte. Boooooooring. Plus că mă enerva din cale afară modul în care vorbeau (în loc de limba japoneză standard, personajele vorbesc în dialectul Kansai). Aşa că am trecut peste. O săptămână mai târziu însă, la acelaşi Animax, am dat cu ochii de episodul 6….episodul „fatal”. Pentru că a inclus exact momentul cheie, în care Ea îi mărturiseşte lui dragostea, după multe chinuri, răzgândiri, bâlbâiri, secvenţe comice, obraji înroşiţi etc etc…şi…pang! Sfârşit. Sfârşitul episodului, adică. Evident că nu mi-a dat pace curiozitatea, voiam să ştiu ce o să mai urmeze, m-am decis că nu pot aştepta o săptămână întreagă ca să văd şi episodul 7, deci m-am apucat serios de anime.

Spre apus

Pentru Alina, fiindcă îi plac atât de mult apusurile de soare…La mulţi ani, Alinutz! (n-ai idee de când aştept să pun pozele astea pe blog :))

Bătăliile luminilor colorate: roşu vs albastru

(roşu vs albastru saaaaaau….magia luminiţelor de Crăciun de anul ăsta…part III 😀 )

The Path of Daggers – volumul 8 din „Roata timpului”

„Who would sup with the mighty must climb the path of daggers” (Anonymus notation found inked in the margin of a manuscript history – believed to date to the time of Arthur Hawkwing – of the last days of the Tovan Conclaves)

„On the heights, all paths are paved with daggers” (Old Seanchan saying)

Sincer, nu-mi vine să cred că am terminat deja şi „The Path of Daggers”, volumul 8 din seria „Wheel of Time” a lui Robert Jordan. Parcă saga nu mai pare atât de mare acum că am ajuns până aici şi deja mă apucă gânduri triste cum că mă apropii mult prea repede de final. Bine, adevărul e că asta rămâne deocamdată doar o iluzie, pentru că până atunci mai am de citit volumul 9 (Winter’s Heart), volumul 10 (Crossroads of Twilight), volumul 11 (Knife of Dreams) şi volumele scrise de Brandon Sanderson: volumul 12 (The Gathering Storm), volumul 13 (Towers of Midnight), care a apărut în noiembrie anul ăsta şi volumul 14, ultimul din serie, A Memory of Light, programat pentru sfârşitul lui 2011/ începutul lui 2012. Hmm, dacă le înşir aici pe toate, parcă parcă îmi mai vine inima la loc.

Artificiile lui 2011

De data aceasta, Revelionul a însemnat pentru mine şi o adevărată furtună de artificii, pentru care trebuie să le mulţumesc din toată inima oamenilor din Cartierul 23 august. Sunteţi super tari, fraţilor! Cred că nici în centru nu au fost artificii atât de mişto ca aici 😀

Aşadar, iată câteva din artificiile lui 2011, prinse în mijlocul întregii nebunii, cu degetele îngheţate pe aparat (într-atât încât nu mi le mai simţeam) şi cu urechile total surde la vacarmul şi bubuielile din jur: