„Who would sup with the mighty must climb the path of daggers” (Anonymus notation found inked in the margin of a manuscript history – believed to date to the time of Arthur Hawkwing – of the last days of the Tovan Conclaves)

„On the heights, all paths are paved with daggers” (Old Seanchan saying)

Sincer, nu-mi vine să cred că am terminat deja şi „The Path of Daggers”, volumul 8 din seria „Wheel of Time” a lui Robert Jordan. Parcă saga nu mai pare atât de mare acum că am ajuns până aici şi deja mă apucă gânduri triste cum că mă apropii mult prea repede de final. Bine, adevărul e că asta rămâne deocamdată doar o iluzie, pentru că până atunci mai am de citit volumul 9 (Winter’s Heart), volumul 10 (Crossroads of Twilight), volumul 11 (Knife of Dreams) şi volumele scrise de Brandon Sanderson: volumul 12 (The Gathering Storm), volumul 13 (Towers of Midnight), care a apărut în noiembrie anul ăsta şi volumul 14, ultimul din serie, A Memory of Light, programat pentru sfârşitul lui 2011/ începutul lui 2012. Hmm, dacă le înşir aici pe toate, parcă parcă îmi mai vine inima la loc.

„The Path of Daggers” pare cel mai mitiel din serie (cel puţin dintre cărţile văzute în formatul englezesc) cu doar 643 de pagini de acţiune propriu-zisă şi 655 de pagini cu tot cu Glosar. Povestea începe cu un prolog de 34 de pagini, „Deceptive Appearances”, în care sunt introduse câteva personaje nu neapărat noi (despre ele am mai auzit până acum, însă nu au făcut parte din acţiunea propriu-zisă), din Borderlands (de la Hotarele cu Mana Pustiitoare). De asemenea, avem parte de câteva pagini bune cu Verin, ale cărei acţiuni au darul de a te încurca şi mai rău în loc de a-ţi mai lămuri o parte dintre planurile ei mega-secrete ultra-ascunse, şi, în final, o secvenţă din perspectiva lui Moridin (dacă nu ştiţi încă cine e Moridin, nu spun decât atât – face parte din tabăra care nu trebuie).

Dacă volumul 5 a fost marcat de absenţa lui Perrin, acum a venit rândul lui Mat să se facă nevăzut. Din păcate, el nu mai apare deloc pe parcursul întregii cărţi, ceea ce s-ar putea să îi sâcâie pe mulţi (pe mine cel puţin m-a enervat), ţinând cont de modul în care s-a încheiat „A Crown of Swords”. Din păcate, în cazul lui Mat, suspansul se va prelungi până în volumul 9. O altă perspectivă neredată în „The Path of Daggers” este cea a lui Nynaeve (tocmai când era interesant!). Nynaeve continuă să apară în acţiune, însă întotdeauna din perspectiva altor personaje, la început a lui Aviendha, apoi a lui Elayne.

Una peste alta, finalul volumului este de fapt punctul de plecare pentru foarte multe…începuturi mai mult decât interesante.

Niscaiva citate:

„…but Nynaeve never surrendered just because she had lost.” (Aviendha despre Nynaeve, p. 38)

„Readiness radiated from him, a lion on the brink of his charge (…). Had death been a man, she would have been him.” (Aviendha despre Lan, p. 39)

The Law of Unintended Consequences (stronger than any written law) – „Whether or not what you do has the effect you want, it will have three at least you never expected, and one of those usually unpleasant.” (Siuan Sanche – p. 334)