Nu aş fi crezut în viaţa mea că o să ajung să mă uit la un anime numit „Lovely Complex” (sau LoveCom, pe scurt). Pe bune. Mai mult, nu aş fi crezut că o mai să găsesc atât de curând după Kaichou wa Maid-sama! un alt anime shoujo romance despre liceeni obişnuiţi care să îmi placă. Ce-i drept, anime-ul ăsta este şi o super comedie (oki, bine, comedie romantică, poftim). Oricum, e cât se poate de clar: dacă nu ar fi existat atâtea secvenţe haioase, atâtea personaje comice şi atâtea mutre caraghioase, modul de desfăşurare al acţiunii ar fi fost muuult peste puterile mele.

Ca dovadă, am văzut pentru prima oară o secvenţă dintr-un episod pe Animax. Grafica nu mă dădea neapărat pe spate, deşi nu era nici rea, iar secvenţa cu pricina era destul de siropoasă, momentul tipic în care eroina îşi aminteşte o serie de întâmplări siropoase cu personajul principal masculin şi realizează că îl iubeşte. Boooooooring. Plus că mă enerva din cale afară modul în care vorbeau (în loc de limba japoneză standard, personajele vorbesc în dialectul Kansai). Aşa că am trecut peste. O săptămână mai târziu însă, la acelaşi Animax, am dat cu ochii de episodul 6….episodul „fatal”. Pentru că a inclus exact momentul cheie, în care Ea îi mărturiseşte lui dragostea, după multe chinuri, răzgândiri, bâlbâiri, secvenţe comice, obraji înroşiţi etc etc…şi…pang! Sfârşit. Sfârşitul episodului, adică. Evident că nu mi-a dat pace curiozitatea, voiam să ştiu ce o să mai urmeze, m-am decis că nu pot aştepta o săptămână întreagă ca să văd şi episodul 7, deci m-am apucat serios de anime.

Cel mai important lucru care merită subliniat este că acest desen este mega amuzant. Am râs în hohote şi cu lacrimi cel puţin o dată pe episod, fără a mai pune la socoteală alte ha ha ha-uri şi he he he-uri de mai puţină amploare, declanşate de secvenţe haioase mai mititele sau strâmbături amuzante de pe parcursul întregului anime. Evident, fiind un romance, există şi secvenţe olecuţă siropoase, dar nu neapărat de luuungă durată, perfect potrivite în aşa fel încât să nu devină plictisitoare sau exasperante, cu alte cuvinte, perfect dozate şi alternate la fix cu scene amuzante.

Risa Koizumi

Povestea are în centru două personaje complexate de propria înălţime (de aici şi numele Lovely Complex). Eroina anime-ului se numeşte Risa Koizumi şi este foarte înaltă pentru o fată japoneză – iniţial are 170 cm (şi mai creşte vreo 2 cm pe parcursul liceului). Evident, este foarte complexată în ceea ce priveşte propria înălţime (este comparată adesea cu o girafă) şi îi este greu să-şi găsească un iubit pe măsura ei. A, şi ca totul să fie şi mai amuzant, numele ei, Koizumi, înseamnă „Micuţa primăvară”. Personajul principal masculin, Atsushi Otani, este foarte scund pentru un băiat japonez, măsoară doar 156 cm înălţime, şi este evident complexat de faptul că-i un piticot. Numele lui, Otani, înseamnă „Vale Mare”. Cei doi sunt colegi de clasă încă din primul an de liceu şi devin amici foarte buni, având aceleaşi gusturi şi în general potrivindu-se foarte bine în ceea ce priveşte personalităţile. Din păcate, diferenţa foarte mare de înălţime dintre ei doi, plus faptul că se necăjesc şi se înţeapă reciproc în mod continuu, le aduce şi porecla de All Hanshin-Kyojin, care face referire la doi comedianţi japonezi, dintre care unul este foarte înalt, iar celălalt foarte scund (în limba română, traducerea a trimis la cuplul Stan şi Bran). Oricum, intriga desenului e destul de simplă: pe parcurs, Risa îşi va da seama că de fapt îl place foarte mult pe Otani şi plănuieşte să îi mărturisească acest lucru.

Atsushi Otani

Pe lângă umor, anime-ul merită urmărit şi pentru personajele foarte simpatice şi bine construite. Otani, de exemplu, o fi el pigmeu, dar compensează prin trăsăturile masculine. În ciuda înălţimii, este pasionat de baschet, joacă foarte bine şi munceşte din răsputeri când vine vorba de echipă, nu se dă bătut niciodată şi când îşi pune ceva în cap, face orice pentru a reuşi. E nepoliticos şi guraliv, total lipsit de tact, absolut imun la chestiile subtile şi popular în rândul fetelor. Pe de altă parte, Risa e o fată frumoasă, însă lipsită de comportamentul feminin şi delicat. Are o personalitate puternică, nici ea nu se dă bătută cu una cu două, e cam leneşă când vine vorba de şcoală, îi plac jocurile video, adoarme la ore şi e la fel de copilăroasă ca Otani. Din grupul lor de prieteni mai fac parte încă două cupluri – Nobu-chan şi Nakao-chi, respectiv Suzuki-kun şi Chiharu-chan. Chiharu şi Nobu sunt cele mai bune prietene ale Risei, iar Nobu-chan este cu siguranţă personajul meu secundar preferat, fiind urmată în top de un profesor ceva mai neconvenţional, poreclit Maity-sama.

Un alt lucru pe care l-am apreciat la Lovely Complex a fost schimbarea constantă a hainelor şi coafurilor personajelor. Nici fetele, nici băieţii nu sunt „condamnaţi” la uniforma japoneză pe parcursul tuturor celor 24 de episoade, iar Risa cel puţin îşi aranjează părul diferit de la un episod la altul. Şi a fost o schimbare binevenită, ţinând cont de faptul că în multe anime-uri hainele şi coafura sunt înţepenite de la cap la coadă. Şi ca un ultim gând…din moment ce mi-a plăcut foarte mult acest desen (aproape cât Kaichou wa Maid-Sama!, deşi nu l-a întrecut), puteţi sta liniştiţi în ceea ce priveşte finalul – e aşa cum trebuie să fie;) Mi-ar plăcea să se mai facă o serie, dar deh…nu cred că sunt şanse. Aflaţi mai multe detalii pe Wikipedia (dacă ţineţi morţiş să daţi peste spoilers) şi puteţi urmări LoveCom online aici.

Update (5 noiembrie 2011)

Se pare că micul meu review a ajuns faimos şi e disponibil în variantă audio/video pe site-ul Turmentilă.info. Tot acolo găsiţi alte sugestii de anime-uri şi jocuri – e un proiect în creştere dedicat fanilor anime-manga şi eu zic că merită o privire:)