„Think of something beautifully useless. (…) There are a lot of senseless things in the world, but not all of them are sorrows. Sometimes (…) it helps to remember the other kind. Everybody knows some light, even if they forget when they’re down in the dark. Something (…) everyone else thinks is stupid, but you know  is wonderful.” (The Sharing Knife – vol 1, Beguilement, p. 94)

Mi-a plăcut Lois McMaster Bujold încă de când am dat cu nasul de „Blestemul Chalionului” (bine, bine, de abia după ce am trecut peste micul „şoc” cauzat de personajul principal). Şi cum dragostea mea a fost alimentată apoi de lectura „Paladinului sufletelor” şi a „Vânătorii sfinte„, nu-i de mirare că am rămas cu un soi de nostalgie bujoldiană ulterioară care m-a determinat, atunci când am rămas în pană de idei (şi de cărţi fantasy bune),  să caut informaţii despre alte romane de-ale ei. Mărturisesc, ştiam deja că autoarea are (şi încă lucrează de zor) la o saga SF, „Vorkosigan Saga”, însă … eu căutam fantasy. (nu că aş avea ceva cu SF-ul, am citit puţin Asimov, puţin Frank Herbert, mi-au plăcut, dar, deh, fiecare cu obsesiile lui. Oricum, probabil că tot Bujold mă va determina să reiau acest gen cât de curând…prea scrie bine).

Mă rog, ca să nu mai lungim povestea, uite aşa am dat peste seria „The Sharing Knife”. De la câteva informaţii de pe Wikipedia (din care nu înţelesesem oricum mai nimic) am trecut la câteva capitole disponibile online pe Amazon, iar de acolo, la nevoia disperată de a citi în continuare. M-a cam prins povestea din prima, ce era să fac! Mai ales că era vorba, printre altele, şi de (se pune ca spoiler? nu se pune ca spoiler, oricum devine evident din primele pagini) o foarte frumoasă poveste de dragoste. Asta, plus o lume fantasy cu totul nouă şi interesantă, plus personajele atât de vii şi credibile, plus umorul marca Bujold…în mod clar, am fost luată pe sus:))

Sunt patru romane în serie, evident, legate între ele (doar au aceleaşi personaje principale), dar care ar putea fi citite şi „două cu două” – primele două tratează un „subiect”, următoarele două, alt „subiect” – dar mai multe nu zic, că nu vreau să stric plăcerea lecturii potenţialilor viitori cititori. Ce-i drept, a fost un pic mai dificilă achiziţionarea celor patru volume, dar a meritat: la noi în ţară nu am găsit decât primele trei cărţi, la nautilus. ro (şi ultimele din stoc, de altfel), iar pe a patra a trebuit să o comand de pe bookdepository.co.uk – oricum, a fost destul de frustrant să le caut prin librăriile pe care mă bazam de obicei (Eminescu, Anthony Frost) şi să nu dau de ele.

Chiar dacă seria merită citită pentru toate chestiile enumerate mai sus şi multe altele, destui cititori i-au reproşat deja (şi probabil îi vor reproşa în continuare) o oarecare lipsă de acţiune. Nu că nu există un sistem de magie captivant sau momente tensionate (luptă, situaţii pe muchie de cuţit, mistere de rezolvat, etc.) însă acestea sunt relativ reduse în toate cele patru volume. Accentul cade, de cele mai multe ori, pe povestea de dragoste în sine sau pe evoluţia personajului principal. Aşadar, The Sharing Knfe nu ar fi tocmai indicată pentru cei care vânează un fantasy plin de aventuri, scris in ritm alert…dar, poate cine ştie, până la urmă i-ar putea cuceri şi pe câşiva dintre aceştia. La urma urmelor, Bujold scrie foarte bine şi nu te lasă să te plitiseşti:)

Nu cred că o să povestesc nimic din intriga romanelor, mai ales că unii termeni sunt destul de greu de tradus în limba română, iar explicarea lor ar dezvălui informaţii pe care ar fi bine să le descoperi rasfoind paginile cărţii. Pentru cei care au curajul să facă o încercare, spor la citit 😀

P.S. Ca să nu uit, cele patru romane din serie sunt, în ordine:

Beguilement

Legacy

Passage

Horizon