„Ţi-am plasat o leapşa pe blog”, mi-a zis Ancuţa pe la amiază. „Abia aştept să văd despre ce e vorba”, zisei şi eu. „Leapşa e despre prima ta amintire”, a continuat ea. Super…deeeeeeeci…. ăăăăă ….. care e prima mea amintire?

Adevărul e că mă tot gândesc la un răspuns şi n-am ajuns la nici unul, deşi mi-am tot chemat în şedinţă memoria… Dintre toate micile frânturi din trecutul îndepărtat care mi-au răsărit pe rând în minte de la amiază şi până acum (dap, această leapşa a reuşit să dezgroape tot felul de lucruri, unele despre care chiar uitasem că mi le mai aduceam aminte), care naibii e prima amintire? Prima, prima, aia cea mai veche?

După cum spuneam, mi-am chemat memoria în şedinţă. M-am sfătuit niţel cu ea, am stat să analizăm împreună câteva dintre frânturile astea…nimic. Nici eu, nici ea nu putem fi sigure de nimic.  Să o luăm prin eliminare şi pe ghicite… Să fie castronaşul ăla alb cu floricică albastră, plin cu supă galbenă? … Sau poate colierul ăla de la bâlci făcut din „bănuţi” de cocă coloraţi în galben şi roz? Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mai confuză devin:)) Prea multe amintiri colorate şi frumoase şi vechi, puse toate la arhivă… Nu ştiu dacă vreuna dintre ele este cea mai veche, poate că niciuna, dar sunt amintirile mele dragi şi calde. Şi foarte vechi:)

Oricum, îi mulţumesc Ancuţei că m-a făcut să îmi aduc aminte de tot felul de momente prăfuite şi pasez leapşa oricui vrea să facă un exerciţiu de memorie, (sper că unul mult mai reuşit decât al meu). Şi după cum am aflat, tot de la Ancuţa, leapşa aici de faţă face parte din campania World Vision Romania – Mame sanatoase, copii sanatosi.