Think pink:)

 

.

.

 

Asasinul regal – Robin Hobb (un fantasy puţin mai sumbru)

„Am trântit uşa. Mi-am tras răsuflarea. Calmează-te. Calmează-te. (…) Odată uşa ferecată, m-am mişcat prudent prin cameră. Învăţasem de la Chade că asasinii întotdeauna trebuie să creadă că celălalt e mai dibaci decât ei. E singura cale de a rămâne în viaţă şi de a-ţi păstra simţurile ascuţite. Aşa că nu am atins niciun obiect, de teamă să nu fie mânjit cu otravă. În schimb, am stat în mijlocul camerei cu ochii închişi şi am încercat să-mi amintesc cum arătase înainte de a pleca din ea ultima oară. Pe urmă am deschis ochii şi am căutat schimbările.” (Asasinul regal, vol 2, pag 202)

Asasinul regal este volumul al doilea din trilogia Farseer a scriitoarei Robin Hobb. Pe primul, Ucenicul asasinului, l-am citit cu destulă vreme în urmă, cam prin aprilie-mai 2010 şi i-am facut o recenzie pe site-ul nemirabooks.ro  (şi se pare că la vremea respectivă am avut destulă răbdare să zic o grămadă de detalii despre acţiune, personaje şi tipuri de magie, aşa că, dacă mi se permite, îmi recomand propria recenzie celor care nu ştiu despre ce e vorba în serie…). Oricum, Nemira s-a mişcat bine, zic eu, pentru că între timp a lansat şi celelalte volume şi  a încheiat cu trilogia, spre deosebire de alte edituri care trag de timp, ahem, ani întregi (Rao şi Tritonic, se simte vreo muscă pe căciuliţele de iarnă?).

Volumul al doilea preia povestea exact din punctul în care a rămas la finalul primei cărţi, aşadar eu, care nu prea mai ştiam despre ce e vorba exact (pentru că n-am mai avut răbdare să frunzăresc Ucenicul asasinului, na), am fost cam în aer vreme de vreo 30 de pagini, după care m-am dezmeticit (din fericire, la timp cât să nu pierd detalii importante).

Prima impresie – aoleu, ce ciudat e să citeşti din nou fantasy în limba română…! Cu afirmaţia asta nu vreau să mă dau mare sau ceva de genul (:P), dar după atâta amar de vreme în care am fost nevoită să recurg la cărţile în engleză, pentru că la noi în ţară nu s-au tradus încă (Roata timpului 5-13, Mistborn 1-3, de exemplu), mă cam obişnuisem cu situaţia. Şi oricum, se ştie că orice carte ar trebui citită (teoretic vorbind) în limba în care a fost scrisă, nu? Termenii magici, denumirile locurilor, toate sună mult mai natural în limba lor de origine. Asasinul regal, de exemplu, mi s-a părut pentru destulă vreme tradusă puţin cam simplist şi stângaci… (De fapt, prin „destulă vreme” înţeleg că la jumătatea volumului 1 încă mi se părea că suna ca naiba în limba română – am tot trăit cu impresia că e ceva în neregulă cu timpurile verbale, ca şi când ar fi traduse anapoda… De abia pe la jumătatea volumului 2 a încetat să mă mai deranjeze exprimarea, mai ales că tot atunci lucrurile, dpdv al acţiunii adică, au început să se mişte ceva mai… energic.)

Culori calde

.

Poveşti de toamnă – Capitolul 2

.

 

Poveşti de toamnă – Capitolul 1

.

Aleea copilăriilor („Modificate”, part 5)

Nameless („Modificate, part 4”)

Joc colorat („Modificate” – part 3)

Panxis („Modificate” – part 2)

Mistborn (The Hero of Ages)

„Change is looming.(…) You hate change. I hate it too. But things can’t stay the same – and that’s well, for when nothing changes in your life, it’s as good as being dead.” (The Hero of Ages, p. 229)

Mistborn - The Hero of Ages - coperta ediţiei noi, mult mai mişto decât cea a ediţiei precedente.

Culmea, am început The Hero of Ages cu o stare de enervare care m-a ţinut câteva zeci de pagini bune. Nu pot să dau detalii, ar fi un MEGA spoiler al finalului volumului doi, cert e că…m-am enervat:) Aşa îmi trebuie dacă mă implic prea mult, nu? Dar mi-a trecut, noroc că The Hero of Ages e la fel de bună ca primul volum şi mult mai antrenantă ca al doilea şi te ţine în priză mai bine ca oricare dintre ele, pentru că obişnuitele fragmente de text care apar la începutul fiecărui capitol nu mai aparţin trecutului, ci…viitorului. Mă rog, dacă citiţi cartea, o să fie mai clar ce vreau să zic.

Începutul ca începutul, dar la sfârşitul lui The Hero of Ages m-am trezit cu o stare ciudată…nu pot decât să spun că finalul este…interesant… În niciun caz nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva… Şi oricum,  câteva dintre chestiile care s-au întâmplat în cartea asta nu s-au mai întâmplat în niciuna din cărţile pe care le-am citit până acum, ceea ce a fost cu adevărat o schimbare.