Uta no Prince-sama (la naiba, e un musical deghizat!!!)

În cadrul Academiei Saotome se respectă cu stricteţe regulile de bună conduită - întârzierile nu sunt permise

Nu suport musical-urile… De la filme vechi la desene Disney, de fiecare dată când un personaj se lansează într-o cântare fără noimă  în mijlocul acţiunii, văd dublu. Dacă am noroc, sar peste. Dacă nu, rabd cu stoicism, deşi îmi vine să o iau la goană.

Nu prea suport nici harem-urile (fie ele şi reversed harem – în traducere pentru cei care nu-s la curent cu terminologia, adică anime-uri unde personajul principal este înconjurat de mai multe personaje de sex opus cât se poate de atrăgătoare care îi dau târcoale) – mi se par trase de păr şi de-a dreptul agasante. Adică, ce s-a întâmplat cu bietul triunghi amoros de bun simţ? De unde şi până unde şase sau şapte inşi/ inse în jurul unei singure persoane?

Directorul Academiei este el însuşi un exemplu de integritate

Nu suport, deci, nici una, nici alta. Atunci, de ce m-am holbat 4 episoade jumătate la Uta no Prince-sama!?!?! Bună întrebare.

Primul episod ne aruncă direct în mijlocul acţiunii – Haruka, personajul principal feminin, a întârziat la examenul de admitere, iar gardienii, stricţi şi neînduplecaţi ca orice gardian de la porţile unei şcoli, nu o lasă să intre. Din fericire, în ajutorul ei sar câţiva tipi cât se poate de arătoşi şi, până la urmă, fata reuşeşte să dea examenul, ajungând să fie admisă la o şcoală de muzică, dedicată atât viitorilor cântăreţi, cât şi viitorilor compozitori.