Usagi Drop

Daikichi şi Rin, personajele principale ale anime-ului. În drum spre grădiniţă:)

Recunosc, am început să mă uit la Usagi Drop (Bunny Drop) nu din proprie iniţiativă, ci ca urmare a unei sugestii venite din partea unuia dintre fanii proiectului Turmentilă (nu cred că am apucat să dau veştile bune într-un mod oficial, dar de câteva luni sunt membru al echipei unui proiect anime foarte simpatic, Turmentilă pe numele lui, iar o parte din review-urile pe care le-am scris pe blog au fost transformate în super review-uri video pe care le găsiţi pe site). Anyways, scurtând povestea, de una singură nu cred că aş fi ales anime-ul  şi nu aş fi descoperit niciodată cât de frumos este. Aşa că mulţumesc, Anna Sama, pentru sugestie: Usagi Drop mi-a plăcut foarte mult, chiar dacă nu e o „siropoşenie” romantică (dap, m-ai prins, de cele mai multe ori am o slăbiciune pentru romance-uri sau desen care includ şi o componentă romance) şi chiar dacă personajul principal aduce olecuţă cu un schelete (ce să fac, asta mi-a trecut prin cap prima dată când l-am văzut!):P

Secvenţă din generic...n-aş zice că m-am speriat chiar degeaba

Recunosc, mi-a stat niţel inima în loc când am văzut primele minute de anime: am crezut că va trebui să suport timp de 11 episoade grafica ciudăţică ce mă trimitea cu gândul la creioane colorate şi schiţe de copil. Din fericire, m-am speriat degeaba, pentru că Usagi Drop arată foarte bine, de la nuanţele pale folosite, până la varietatea figurilor personajelor care apar pe parcursul desenului. Iar ca bonus avem parte şi de strâmbături şi moace haioase, ca la orice comedie care se respectă (deşi micul nostru anime are şi destule momente specifice unei drame, aşa că se află de fapt la graniţa dintre cele două genuri).

Sherlock – mini serie marca BBC

Sherlock (BBC) - Sherlock Holmes şi John Watson

În general nu prea mă uit la seriale, nu neapărat pentru că mi-ar displăcea, ci pentru că de obicei îmi dedic timpul cărţilor şi anime-urilor. Asta nu înseamnă însă că atunci când îmi pică ochii pe câte unul nu devin maniacă, ba din contră… Aşa ajungem la noua mea obsesie: mini seria Sherlock produsă de BBC, al cărei prim sezon de 3 episoade (fiecare de câte o oră jumătate) a fost produs şi difuzat în 2010 şi al cărei al doilea sezon (tot de 3 episoade) este difuzat acum, în 2012 (primul episod a fost lansat pe 1 ianuarie).

După cum sugerează deja titlul, serialul are la bază poveştile detectivului Sherlock Holmes, cu o mică (mare) schimbare: aventurile sunt plasate în lumea contemporană, deoarece producătorii serialului au vrut ca telespectatorii de astăzi să îl perceapă pe Sherlock  similar cu modul în care cititorii romanelor  l-au perceput la vremea publicării romanelor (sfârşitul secolului al XIX-lea/ începutul secolului XX).

Mie personal mini seria mi se pare genială, mă frustrează faptul că are atât de puţine episoade (la naiba !!!!!) şi am făcut şi o mică pasiune pentru Benedict Cumberbatch, actorul britanic care joacă rolul lui Holmes (hi, hi :D).

Skyrim – aka „ce îmi mănâncă timpul mai eficient ca o veveriţă ghinde”

avertizare… următorul text conţine limbaj specializat din domeniul gaming-ului şi a fost scris sub influenţa unui periculos joc pe calculator care creează dependenţă…

Nu sunt un gamer profesionist, nu am jucat aşa de multe RPG-uri cât să mă pot da mare cu ale mele cunoştinţe în domeniu şi nici nu încerc să fac cine ştie ce review specializat al unui joc PC. Doar că The Elder Scrolls V: Skyrim îmi place atât de mult (şi îmi mănâncă atât de mult timp în ultima vreme) încât voiam să zic şi despre el vreo două vorbe pe blog. Ok, bine sunt … mai multe cuvinte … pe care le vor înţelege probabil doar fanii Skyrim, pentru că încep să bat câmpii ca o obsedată ce mă găsesc 😀

parte introductivă, accesibilă şi neiniţiaţilor în lumea jocului cu pricina

Pe scurt, pentru cei cu totul în afara subiectului, The Elder Scrolls 5: Skyrim este un RPG (role-playing game) deosebit de complex, continuare a unei foarte frumoase şi populare serii din care am mai jucat până acum şi The Elder Scrolls 4: Oblivion. Ca să înţelegeţi un pic obsesia subsemnatei, mi-a plăcut atât de mult încât cred că am jucat Oblivion de cel puţin 5 ori, cap-coadă, până să apară Skyrim acum, pe 11 noiembrie 2011 🙂

Artificii de 2012 şi un 1 ianuarie fără zăpadă

Anul ăsta am fugărit degeaba artificiile revelionistice, că n-am prins decât unul, pe verzitură ăsta:)

În altă ordine de idei, un 1 ianuarie aşa lipsit de zăpadă nu-mi aduc aminte să fi văzut de mult. Dar, partea plină a paharului, soarele zâmbăreţ a îndemnat la o plimbare prin parc…

La mulţi ani, un 2012 minunat, aşa cum vi-l doriţi 🙂