Sherlock (BBC) - Sherlock Holmes şi John Watson

În general nu prea mă uit la seriale, nu neapărat pentru că mi-ar displăcea, ci pentru că de obicei îmi dedic timpul cărţilor şi anime-urilor. Asta nu înseamnă însă că atunci când îmi pică ochii pe câte unul nu devin maniacă, ba din contră… Aşa ajungem la noua mea obsesie: mini seria Sherlock produsă de BBC, al cărei prim sezon de 3 episoade (fiecare de câte o oră jumătate) a fost produs şi difuzat în 2010 şi al cărei al doilea sezon (tot de 3 episoade) este difuzat acum, în 2012 (primul episod a fost lansat pe 1 ianuarie).

După cum sugerează deja titlul, serialul are la bază poveştile detectivului Sherlock Holmes, cu o mică (mare) schimbare: aventurile sunt plasate în lumea contemporană, deoarece producătorii serialului au vrut ca telespectatorii de astăzi să îl perceapă pe Sherlock  similar cu modul în care cititorii romanelor  l-au perceput la vremea publicării romanelor (sfârşitul secolului al XIX-lea/ începutul secolului XX).

Mie personal mini seria mi se pare genială, mă frustrează faptul că are atât de puţine episoade (la naiba !!!!!) şi am făcut şi o mică pasiune pentru Benedict Cumberbatch, actorul britanic care joacă rolul lui Holmes (hi, hi :D).

Mărturisesc, a trecut ceva vreme de când am citit romanele şi nuvelele lui Arthur Conan Doyle care îl au în centru pe detectivul londonez genial, aşa că nu îmi pot da seama cât au mai reuşit producătorii să menţină din povestea originală. Bine, din moment ce totul a fost mutat în perioada contemporană, evident că deja era imposibil să păstreze linia cărţilor. Însă o parte din atmosferă şi câteva elemente importante tot au rămas, şi, din punctul meu de vedere, au făcut o treabă minunată în a-l readuce la viaţă pe Sherlock Holmes „cel din cărţi”, care scotea deducţii după deducţii geniale din te miri ce şi care avea, pe deasupra, o atitudine de superioritate faţă de restul „muritorilor de rând”.

De la metodele utilizate de Sherlock însuşi pentru a obţine informaţiile de care are nevoie până la rolul pe care îl pot juca reţelele sociale în viaţa personajelor, toate elementele „comune” zilelor noastre au fost integrate al naibii de bine în serial şi, chiar dacă poveştile originale ale lui Arthur Conan Doyle au fost folosite mai mult ca simple repere, în schimb, esenţa personajelor a fost cum nu se poate mai bine păstrată (cel puţin mie aşa mi se pare, sunt sigură că există şi fani SH care nu sunt de acord cu asta).

John Watson (Martin Freeman) şi Sherlock Holmes (Benedict Cumberbatch)

Actorii fac o treabă minunată – Benedict Cumberbatch interpretează splendid un Sherlock Holmes genial, dar plin de vicii, în timp ce Martin Freeman ţine pasul excelent în rolul lui John Watson. În plus, între cei doi există o chimie palpabilă: e extrem de plăcut să-i vezi făcând echipă şi rezolvând cazuri împreună, relaţia lor e naturală şi evoluează firesc pe parcursul episoadelor, de la simpli colegi de apartament la colegi şi apoi (aproape) prieteni.

Acuma, să nu vă vină cine ştie ce idei…

Sherlock, rezolvând un caz

Poate că unii fani conservatori ai personajului sunt un pic „puşi pe jar” (să zicem) de modul în care acesta începe să fie … umanizat puţin câte puţin în seria produsă de BBC. În cărţi, Sherlock Holmes e întotdeauna descris ca aproape robotic – obsedat de deducţii şi cazuri, aparent incapabil să simtă iubire, compasiune sau emoţii de acest gen (şi, cu toate astea, un maestru al deghizărilor, dacă îmi aduc eu bine aminte, şi un actor genial). În serial, Holmes îşi păstrează caracteristici robotice, obsesia pentru deducţii, lipsa de interes faţă de oamenii din jurul lui şi aroganţa extremă, dar, încet încet (subtil şi, în opinia mea, foarte convingător), începe să arate, pe alocuri, anumite frânturi de emoţii. Oricum, un robot uman ar fi cu greu un personaj credibil…

În altă ordine de idei, nu am văzut niciunul din filmele americane Sherlock Holmes în care joacă Robert Downey Jr., dar m-am uitat la ambele trailere şi, din ce am putut să îmi dau seama, ambele par nişte producţii destul de superficiale care pălesc pe lângă mini seria BBC. Îmi pare rău, dar n-aş zice că ăla e Sherlock:)) Desigur, nu exclud posibilitatea ca şi filmele să aibă farmecul lor, probabil că ar merita să arunc un ochi înainte să îmi tot dau cu părerea…

Oki, gata, destul bătut-am câmpii:)