O sabie şi petale de cireş... Atmosfera din Hakuouki - Shinsengumi Kitan, în rezumat

Am început să mă uit la Hakuouki oarecum…împotriva propriei raţiuni (cei care au văzut ambele serii probabil că bănuiesc la ce mă refer). Din păcate, anime-ul părea prea interesant ca să rezist, mai ales că e romance, e „cu samurai”, alunecă niţel spre fantasy (deşi îmbină multe elemente din istoria Japoniei cu care nu-s tocmai la curent) şi are o grafică extraordinară. Desigur, faptul că e un reversed harem plin de personaje masculine cât se poate de atrăgătoare care roiesc în jurul unei singure fete (complet neajutorate) ar putea să dea un indiciu asupra cărui public îi este în principal dedicat.

Protagonistul, băiat cool de felul lui

Hakuouki Shinsengumi Kitan este prima serie a anime-ului, iar acţiunea se desfăşoară în jurul anului 1864 şi are în centru cei mai importanţi membri ai grupării Shinsengumi. Problema e că, dacă eşti total pe dinafară când vine vorba de istoria Japoniei, e posibil să nu te atragă foarte tare acţiunea. Recomandarea mea este ca, înainte de a începe să vedeţi anime-ul, să aflaţi un minim de detalii despre perioada respectivă.

*pauză de google-uit despre Shinsengumi*

Când protagonistu-i cool, antagonistul e certified badass...

După anul 1854, Japonia a fost nevoită să renunţe la izolarea autoimpusă în faţa Occidentului şi să „deschidă porţile” în faţa cunoştinţelor şi puterii militare ale Vestului, în încercarea de a obţine noile cunoştinţe pentru a se apăra şi a deveni la rândul său o putere militară şi industrială. Între anii 1854-1867 s-a desfăşurat o etapă tranzitorie, caracterizată prin deteriorarea accentuată a puterii Shogunului şi a întregii stabilităţi a shogunatului, urmată de prăbuşirea acestui regim şi repunerea în drepturi a împăratului. Din 1867 începe era Meiji, şi, oficial, occidentalizarea şi modernizarea Japoniei.  În acest context istoric agitat, gruparea Shinsengumi a fost o forţă poliţienească a Shogunatului – mai multe, pe Wikipedia.

Chizuru, eroina noastră neajutorată

Povestea anime-ului începe foarte simplu. Aflată în Kyoto, în căutarea tatălui său, un doctor specializat în medicina Occidentală, Yukimura Chizuru este urmărită şi atacată pe străzile oraşului, dar salvată la timp de câţiva membri ai grupării Shinsengumi. Aceştia o iau cu ei şi, odată ce află că este fiica doctorului pe care îl căutau la rândul lor, se decid să o ţină prizonieră. După o vreme (a se citi, un episod, maxim două), o acceptă ca membră a grupului.

Pornind de aici, anime-ul combină aventurile reale, istorice, ale grupării Shinsengumi cu o serie de elemente fantastice, precum conflictul personajelor principale cu descendenţi ai unor familii de demoni sau transformarea în Rasetsu – fiinţe care încearcă să copieze abilităţile demonilor, având un ritm accelerat de vindecare, putere fizică dincolo de cea a unui om obişnuit şi reflexe excelente, dar care se află întotdeauna pe punctul de a-şi pierde raţiunea, trecând într-o stare vampirică.

Epic fight

Din punctul meu de vedere, cea mai mare „problemă” a lui Hakuouki Shinsengumi Kitan este foarte puţina atenţie acordată personalităţii şi dezvoltării personajelor principale, accentul fiind mutat pe prezentarea faptelor istorice. Într-adevăr, în doar 12 episoade nu poţi face mare lucru, mai ales dacă intenţia anime-ului este tocmai schiţarea unor elemente care au avut loc cu adevărat în trecutul Japoniei – în acest caz, e clar că personajele şi acţiunea vor cam avea de suferit (se trece, de exemplu, foarte repede de la un an la altul, fără a exista cu adevărat o punte de legătură între evenimentele prezentate, ceea ce poate că ajută la îngrămădirea eficientă a tuturor faptelor istorice în cele câteva episoade, dar dăunează poveştii paralele fantastice).

Situaţia fiind aşa cum e, eu m-am trezit că nici până la ultimul episod n-am reuşit să ţin minte, de exemplu, majoritatea numelor membrilor Shinsengumi, şi, deşi îmi dau seama cam ce stereotipuri ar trebui să reprezinte, diferenţa dintre ei nu e foarte clară în toate cazurile. De asemenea, motivaţiile din spatele antagoniştilor au cam rămas în ceaţă, iar povestea de familie a lui Chizuru scârţâie binişor.

Chizuru are nevoie de un salvator, din nou... (şi totuşi, una dintre cele mai frumoase scene din sezonul 1)

Nici la capitolul „poveste de dragoste” lucrurile nu au stat aşa cum m-aş fi aşteptat. Aşadar, nu vă faceţi prea mari speranţe, o, voi, căutătorii avizi de romance-uri, căci Hakuouki, deşi are un potenţial bunicel, cade în prăpastia harem-urilor şi prezintă episodic interacţiunile personajului principal cu toate celelalte personaje de sex opus, fără a pune mare accent pe niciuna dintre ele. Mă aştept la mai multe de la seria a doua:) Un sfat însă – înarmaţi-vă cu răbdare. Chizuru e una dintre acele eroine de anime-uri care trebuie salvate constant din calea pericolelor…. Şi este salvată…. Minim o dată pe episod…Ceea ce poate deveni… frustrant… după o vreme…

După cum spuneam, grafica şi culorile bucură ochiul...

Grafica şi soundtrack-ul sunt în schimb două puncte forte ale desenului. De fapt, grafica e cea care a cântărit cel mai greu în balanţă atunci când m-am hotărât să urmăresc Hakuouki – Shinsengumi Kitan. Nu că aş regreta decizia. Aşa istorică şi cam incoerentă cum e, povestea te ţine în suspans (vrei să vezi şi episodul ăsta, şi celălalt .. hai şi ălălalt), personajele sunt simpatice, iar micile momente umoristice înviorează ici colo atmosfera. Dar .. s-ar fi putut mai bine de-atât. Să vedem ce ne rezervă seria a doua:)