Civilizaţie împotriva magiei şi tradiţiilor şi un război între două popoare care aparţin unor lumi cu totul diferite – volumul doi al trilogiei Soldier Son, Forest Mage, poartă cititorii mai aproape de capătul Drumului Regelui, la marginea pădurii locuite de Specks. Bineînţeles, fiind vorba de Robin Hobb, lucrurile nu se întâmplă chiar atât de repede pe cât ţi-ai dori, dar… ceea ce se întâmplă e neaşteptat:)

În primul rând, autoarea se joacă bine de tot cu cititorii ei şi jonglează cu un stereotip puternic întipărit în mintea omului contemporan, vizând aspectul fizic, sau, mai precis, o anumită trăsătură fizică pe care societatea noastră (şi cea gerniană, desigur) o consideră foarte importantă. Acum, dacă mă gândesc bine, e  chiar amuzant cum la început nu mi-a venit să cred că se întâmplă asta cu personajul principal, deoarece erau călcate în picioare toate aşteptările pe care le aveam de la Nevare şi, în general, de la protagonistul tânăr al unui roman fantasy.

În Forest Mage accentul cade pe lupta interioară dusă de Nevare, aflat acum la graniţa dintre cele două „realităţi” – cea în care s-a născut şi în care era destinat să ajungă fiul soldat al tatălui său, şi cea a Poporului Speck, în care magia încearcă să îl aducă. E interesant însă că în ambele lumi, destinul îi este dinainte stabilit. Dacă în trilogia Farseer, viaţa şi acţiunile lui Fitz Chivalry erau determinate de onoare şi datoria faţă de regele său, impusă prin rangul lui de bastard al familiei regale, în Soldier Son, Nevare e fie un cetăşean al Gerniei, supus regulilor care stabilesc exact poziţia fiecărui om în ierarhia socială, fie un pion lipsit de voinţă al magiei care îl foloseşte pentru a îşi îndeplini scopurile.

Şi da, nu am scris aiureli – în această realitate fantastică creată de Hobb, raportul om-magic este inversat: magia nu este o putere aflată la dispoziţia oamenilor, ci o forţă cu scopuri proprii, care se foloseşte de oameni pentru a atinge aceste scopuri.

În ciuda orientării către aspectul psihologic, Forest Mage nu duce deloc lipsă de o poveste palpitantă cu răsturnări de situaţie, ba chiar aş putea spune că e un roman mai dinamic decât Shaman’s Crossing.

În încheiere, câteva citate. Abia aştept să văd cum se va termina totul:)

„You are applying the logic of man to a god. The good god is not bound by our human logic or measurements, son. On the contrary, we are bound by his. We are not gods, to know what pleases a god. We were given the Holy Writ, so that we may worship the good god as will please him, rather than offering him things that will please a man.” (Forest Mage, p. 147)

„Nevare, I’ll tell you something. There’s more than one way to look at the world. That’s what I was getting at, about the magic. To us, it’s magic. Maybe to someone else, it’s as natural as rain falling from clouds. And maybe to them, some of what we do is magic because it does not make reasonable sense in their world.” (Forest Mage, p. 158)

„It was all so meaningless when I looked at it that way. It was meaningless in the same way as when I stood up from a game and then looked down on the scatter of playing pieces, and realized that they were just bits of polished stone on a wooden board marked with squares. All the meaning they’d had moments before when I’d be trying to win a game were meanings that I’d imbued them with. Of themselves, neither them, not the board had any significance.

I could not decide if I were just a playing piece, of it I’d finally stepped far enough away from the game someone else of my life to discover that I no longer wished to be a playing piece.” (Forest Mage, p. 583)

„Any future can be! (…) If it were not so, if it were fixed, it would be a past. You say a foolish thing. How can a future be impossible? Do you hold the gods” power in your hands?” (Forest Mage, p. 626)