Pe principiul „dacă poveşti de dragoste cu vampiri şi vârcolaci prin la public în zilele noastre, de ce să nu ne orientăm şi către alte biete creaturi năpăstuite din filmele horror, condamnate mereu să fie personajele negative?”. Zombie, de exemplu… Dar cum nimeni n-o să vrea să se uite la un protagonist desfigurat şi lipsit de gândire care se târâie dintr-un loc în altul alergând după oameni pe care să îi mănânce (imaginea clasică a unui zombie), schimbăm un pic lucrurile… Şi uite aşa ajungem la Sankarea, un anime romance construit pe povestea de dragoste dintre un adolescent cu hobby-uri ciudate şi o fată frumoasă readusă la viaţă.

Sankarea e o serie ongoing în momentul de faţă, a început să fie difuzat pe 5 aprilie 2012 şi are, aşadar, doar câteva episoade lansate din cele 13 plănuite. Însă chiar şi cu atât de puţine momente văzute, tot poţi să-ţi faci o idee cu privire la ceea ce are de oferit acest desen: o povestioară care stârneşte interesul datorită elementului de noutate, însă fără să exceleze la niciun capitol, o grafică frumoasă (măcar atât, nu?) şi scene de umor imatur care, din punctul meu de vedere, mai mult dăunează anime-ului.

Furuya Chihiro e un liceean pasionat până la extrem de zombie (evident, prietenii lui cei mai buni nu îi înţeleg obsesia, mai ales că aceste creaturi au cel mai mic potenţial când vine vorba de o imagine romanţată…), care locuieşte împreună cu tatăl, bunicul şi sora lui mai mică într-un templu din oraş. Într-o zi, pisica lui este lovită de o maşină şi moare. Chihiro, care se pare că deţinea din întâmplare fragmente dintr-un soi de manual Bring people to life … for dummies (adică , de fapt, nişte notiţe foarte vechi de hocus pocus care vorbesc despre un Elixir al Reînvierii) se pune pe treabă şi încearcă să îşi aducă pisica la viaţă. Şi aşa ajunge să o cunoască pe Sanka Rea, o fată din pătura de sus a societăţii japoneze contemporane, care ascunde multe secrete în spatele imaginii perfecte pe care o menţine în faţa celorlalţi.

Probabil că problemele familiale ale Reei reprezintă singurul element care mai aduce puţină „greutate” poveştii: ce se poate afla, de fapt, dincolo de aparenţele unui zâmbet fericit şi ale unei situaţii materiale de invidiat. În rest însă, Sankarea nu prea se străduieşte să ia ceva în serios, nu că asta ar fi fost intenţia😉

Ca în orice anime supranatural, trebuie să cam laşi logica deoparte şi să intri în jocul realităţii create, altfel nimic nu o să mai aibă sens şi totul o să devină mult prea sinistru. Culmea, în ciuda elementelor morbide, Sankarea e un anime destul de uşurel, cu un ton cât se poate de deschis şi vesel, alunecând spre comedie. Din păcate, scenele imature de tip fan service accentuează superficialitatea desenului. Probabil că nu ar fi fost una din opţiunile mele în mod normal, dar aşa îmi trebuie dacă mă iau după sugestiile de pe 9gag🙂