„Power comes more easily to the man who appears powerful” (p. 209)

„Why didn’t I hate these people? Perhaps because I knew them too well. I knew what sort of fears had formed that mob, and I knew the forces that could turn a decent man into an animal. Should a man be judged forever based on what he did on one overwrought night? Was a man the good soldier he had been for fifteen years, or the mindless participant in a murder that he had been for only an hour?” (p. 436)

Renegade’s Magic este volumul care încheie trilogia Soldier Son a lui Robin Hobb, o serie pe care mulţi au descris-o (iar eu se întâmplă să fiu de acord, într-un final) drept una mai degrabă recomandabilă fanilor Robin Hobb decât unui cititor obişnuit de fantasy care nu a mai dat până acum cu nasul de romanele autoarei.

Şi asta deoarece seriei îi lipseşte un pic din dinamismul celorlalte trilogii, iar Hobb alunecă ceva mai mult decât de obicei spre „pasivitate”, „lupta interioară” şi evoluţia psihologică a personajului. Dar asta nu înseamnă că nu avem o lume alternativă cât se poate de interesantă, un sistem magic intrigant, un erou nu tocmai eroic, dar cât se poate de uman, un zeu vechi pus pe răzbunare… mă rog, înţelegeţi ideea.

Şi apropo de lupta interioară… în volumul al treilea, situaţia lui Nevare ia o turnură… neaşteptată. Din nou. E fascinant cum alternezi, ca cititor, între momente bruşte, venite complet din senin care dau totul peste cap, şi pagini întregi care se derulează într-un ritm lent…. după care boom! te loveşte încă ceva neaşteptat… apoi te scufunzi iarăşi în niscaiva paragrafe mai liniştite suprapuse peste paragrafe şi mai liniştite… De aici şi „magia” romanului Renegade’s Magic, de altfel:)

Deşi nu aş plasa Soldier Son, în topul preferinţelor personale, exact la acelaşi nivel cu celelalte trilogii marca Hobb pe care le-am parcurs până acum (Liveship Traders, Farseer şi The Golden Fool adică), seria rămâne cu siguranţă un must read pentru orice fan fantasy. E Robin Hobb, oameni buni, şi cu asta am spus tot:)

Anunțuri