Pentru că părinţii lui sunt plecaţi să lucreze în străinătate, Niwa Makoto e obligat să se mute cu mătuşa lui, Touwa Meme, într-unul din marile oraşe ale Japoniei. Ceea ce înseamnă, aşadar, transferul la un liceu nou (cu multe fete!) şi faptul că va fi mai toată ziua singur singurel pe-acasă – cu alte cuvinte, numai veşti bune:). Însă planurile lui sunt date peste cap când descoperă că mătuşa a omis să împărtăşească familiei un mic amănunt: are o fată, Erio, care … umblă toată ziua înfăşurată într-un futon* şi se crede extraterestru.

Şi totuşi… ceva nu pare tocmai la locul lui…

Trei lucruri m-au făcut să urmăresc până la capăt Denpa Onna to Seishun Otoko  – 1) grafica (culorile, personajele, grimasele – în general mai totul arată foarte bine), 2) faptul că m-a amuzat încă din primul episod cu nişte poante destul de originale (anime-ul se bazează cel mai mult pe comicul de limbaj, aşa că nu pierdeţi din ochi nicio literă din subtitrări) şi 3) că-i o poveste atât de ciudată încât am vrut neapărat să văd cum o să se termine (mai ales ţinând cont că prin anime-uri se poate întâmpla orice). Până la capăt urmărit-am, şi finalul mi s-a părut minunat – poate că lasă în aer foarte multe alte lucruri, dar e cel mai bun mod de a pune punct unui desen de genul aista.

Denpa Onna to Seishun Otoko se poate interpreta în două chei diferite, iar asta face din el un anime interesant. Este Erio un extraterestru? A fost ea răpită de fiinţe din spaţiu atunci când a dispărut de acasă şi a fost găsită 6 luni mai târziu plutind în ocean, fără nicio amintire legată de perioada respectivă? Sau doar foloseşte acest scenariu ca metodă de protecţie şi confort psihic, pentru că îi este frică de ceea ce nu îşi mai aduce aminte şi recurge din reflex la pasiunile ei din copilărie – stelele şi spaţiul? Există, până la urmă, extratereştri? Există puteri supranaturale? Întrebări peste întrebări… la care răspunsul eroului nostru este, din principiu, nu:) Sau poate…?

Faceţi cunoştinţă cu Er…

Dincolo de toate necunoscutele care se învârt ca nişte planete în jurul Soarelui şi dincolo de ambiguitatea simpatică, Denpa Onna… adună câteva trăsături de prin alte genuri, precum „school life” (căci deh, liceul pare să fie una dintre cele mai glorioase etape din viaţa tinerilor japonezi) – iar Makoto e hotărât să adune cât mai multe puncte de adolescenţă posibile (concept haios a cărui explicaţie e prea lungă ca să fie redată în aceste rânduri şi care poate fi mai uşor de înţeles direct din anime). Desenul nu se situează nici foarte departe de harem, aş zice eu, căci, la urma urmelor, nu numai că Makoto pare să socializeze numai cu fete (puţine la număr, ce-i drept, dar foarte drăguţe), dar respectivele ajung şi într-un soi de concurenţă subtilă (pentru câştigarea inimii cavalerului, evident). Iar dacă o mai punem la socoteală şi pe mătuşica de 40 de ani care se comportă pe sfertul propriei vârste şi care face cele mai nesărate glume, cred că avem destule stereotipuri de personaj feminin anime-istic, la care s-a adăugat un grad niţel mai mare de ciudăţenie. Anime-ul e, totodată, o ilustrare a unei etape din drumul spre maturitate a personajului principal, cu tot cu aventurile lui de licean entuziasmat şi anumite  „revelaţii” care îl ajută să se schimbe pe plan emoţional.

(rectific)… Faceţi (în sfârşit) cunoştinţă cu Erio:) *sparkle sparkle*

Erio, care se crede extraterestru şi umblă înfăşurată în futon, nu e singura persoană ciudată pe care Makoto o întâlneşte în noul său mediu urban. El are, de exemplu, şi nişte colege de clasă numai una şi-una: Ryūko Mifune are o obsesie pentru casca ei de bicicletă, iar Maekawa cea de 179,9 cm, care ameţeşte misterios dacă îşi ţine mâinile deasupra capului pentru mai mult de 10 secunde, se plimbă prin oraş îmbrăcată în diverse costume de animale. Să nu uităm nici de bătrânica convinsă că va urma cât de curând rândul ei la cattle mutilation, pentru că au început să dispară animalele din oraş, şi nici de tipul trecut de prima tinereţe care lansează rachete din sticle de plastic în curtea şcolii. Desigur, ar merita menţionată şi Yashiro Hoshimiya, care se autointitulează esper şi extraterestră şi ale cărei puteri supranaturale sunt sigilate de o cască de astronaut.

Makoto, protagonistul nostru *sparkle sparkle*

Simpatic rău în ambiguitatea lui, dar nu aş fi rezistat până la capătul poveştii dacă Denpa Onna … nu ar fi fost şi o comedie haioasă. Comicul este mai mult de limbaj – replicile, grimasele şi tonul lui Makoto în multe dintre situaţiile bizare în care ajunge sunt sarea şi piperul fiecărui episod.

Grafica este superbă, poate cu o mică (dar notabilă) excepţie. „Împrejurimile” de pe lângă personajele noastre sunt fie complet nepopulate (uneori oraşul pare nenatural de pustiu), fie decorate cu siluete umane care… nu se mişcă. Dacă asta e vreo metaforă prin care producătorii au încercat să indice…naiba ştie ce, …la mine sensul n-a mai ajuns. Mai caut şi pe alte frecvenţe. Ah, şi dacă vă întrebaţi acelaşi lucru ca mine, precizez de pe acum: Erio nu apare prea des cu futon-ul ăla pe cap (thank GOD!):)

Vară… (yes… sparkling sparkles can be detected here as well)

Denpa Onna to Seishun Otoko („Electromagnetic Wave Woman and Adolescent Man „) este un anime frumos despre adolescenţă şi despre miracolele din viaţa de zi cu zi – acele întâmplări despre care poţi întotdeauna să spui că sunt doar simple coincidenţe sau în care poţi citi mult mai mult. Pentru că… fenomenele supranaturale nu se întâmplă dacă nu crezi în ele. Şi pentru că băiatul care striga „Lupul!” şi-a crezut suficient minciunile încât a adus un lup în sat:)

P.S. Pentru a pune cireaşa pe tort şi a spori atmosfera neobişnuită a anime-ului, iacă şi o coincidenţă de pe plan personal. În seara de august în care curentul de meteori Perseide era cel mai vizibil pe cer la noi (11 spre 12 august) am urmărit ultimul episod din Denpa Onna… în care curentul de meteori Perseide traversa cerul nopţii japoneze pe deasupra capetelor personajelor…

*futon – saltea subţire japoneză pentru dormit care se întinde pe podea sau se aşează pe o ramă ridicată deasupra podelei (conform freedictionary.com)