Dance in the Vampire Bund – vampiriţa + vârcolacul = looove

Prinţesa şi cavalerul (aka Vampiriţa şi vârcolacul)

N-am nicio înclinaţie pentru poveştile cu vampiri (şi vârcolaci), dar uite că tot dau peste ele. Şi de data asta am nimerit una ciudăţică bine – Dance in the Vampire Bund.

O foarte bună parte din primul episod m-a plictisit de moarte, deşi, sincer, îi apreciez originalitatea, pentru că este construită exact pe structura unui show TV (de tipul celor îngrozitoare, dar populare, din ziua de azi). În cadrul show-ului, diverşii invitaţi din lumea mondenă îşi spun părerea cu privire la existenţa vampirilor, pe fondul mai multor crime petrecute recent, în urma cărora victimele sunt găsite cu urme de muşcături pe gât. Pe bune, chiar e interesant (în teorie) modul în care au ales să înceapă povestea, dar în practică, a fost îngrozitor de greu de îndurat.

Doamnelor şi domnilor nemuritori, Edward, Bella, Dracula şi care mai sunteţi, plecaţi-vă în faţa Minei Ţepeş, regină peste vampiri!

Regina vampirilor, nimeni alta decât Mina Ţepeş (româncă de-a noastră, oameni buni), vrea să declare, în direct la televiziune, existenţa vampirilor, şi să anunţe că vor să se stabilească pe o insulă din apropierea Tokyo (Tokyo Land Reclamation #0). Numai că, evident, lucrurile nu merg chiar aşa cum ar fi vrut ea, şi lucrurile o iau razna (dacă suferiţi de aceeaşi plictiseală cronică în timpul emisiunii TV, recomand să săriţi direct pe la minutul 15 – nu o să pierdeţi cine ştie ce).