It is a virtual world, but I still feel more alive here than I do in the real one.

Anul 2022. Cu ajutorul unei tehnologii performante numite NerveGear, a devenit posibilă crearea unor jocuri virtuale în care oamenii să poată „intra” şi „trăi” complet, fizic şi psihic, ca într-o realitate alternativă – cu ajutorul unei căşti care stimulează creierul şi toate cele 5 simţuri, un jucător îşi poate crea un avatar pe care îl controlează mental. Sword Art Online este primul şi cel mai aşteptat VRMMORPG (Virtual Reality Massive Multiplayer Online Role-Playing Game) al momentului, iar gameri din toată lumea participă cu entuziasm la lansarea oficială după zile întregi de stat la coadă pentru a-şi cumpăra o copie.

O frumoasă lume virtuală care devine potenţial mortală

Kirito, un adolsecent pasionat până la obsesie de SOA, care se dovedise de altfel un jucător excelent în varianta Beta, îşi promite că va termina toate nivelele într-o lună. Totul mergea cum nu se poate mai bine în ziua lansării… până în momentul în care cei 10.000 de jucători prinşi în lumea Sword Art Online află că nu se mai pot deconecta. Deloc. Nu există buton de log off. Şi nu-i niciun bug. Creatorul jocului, Kayaba Akihiko, apare din neantul virtual şi le comunică soluţia: pentru a se putea elibera, trebuie să termine cele 100 de nivele din Sword Art Online şi să învingă boss-ul final. Iar dacă avatarurile lor mor în joc, ei vor muri şi în lumea reală. Kirito pleacă la drum hotărât să devină cât mai puternic într-un timp cât mai scurt şi să termine jocul. Mai ales că resursele şi experienţa pe care le poţi câştiga într-un MMORPG sunt limitate.

Câteva scene de luptă. Am văzut şi mai bune, şi mai rele. Tind să zic că sunt acceptabil realizate.

În ciuda caracterului fantasy, Sword Art Online porneşte de la o problemă cât se poate de reală în momentul de faţă, şi anume pasiunea foarte multor oameni (fie ei copii, tineri sau bătrâni respectabili cu păr alb) pentru jocurile video, pasiune care duce, de multe ori, la obsesie. Popularitatea RPG-urilor (şi nu numai) e din ce în ce mai mare astăzi (a se vedea doar agitaţia din jurul lansărilor Skyrim sau Diablo 3, de exemplu), iar cazurile care bat spre extreme – jucători care au murit după ce au stat ore în şir la calculator – sunt binecunoscute. Un joc video oferă o alternativă fascinantă a realităţii şi ajunge să fie perceput, de multe ori, ca ceva mult „mai real”. Gamerii – pentru că deja există o categorie socială – se izolează de societate şi ajung să trăiască cumva dincolo de ecran. …Daaaar destul cu încercările de filozofie, voiam doar să notez că mi se pare interesantă opţiunea pentru tema respectivă într-un anime.

Munca de echipă salvează situaţia

Primul lucru care m-a atras spre vizionarea SOA a fost (predictibil) grafica – se vedea de la o poştă că-i un anime nou nouţ şi frumos desenat. Culorile şi peisajele sunt foarte reuşite, iar decorurile îmbină mai multe stiluri, deşi se învârt în principal în jurul medievalului european. La urma urmelor, vorbim de un RPG, aşa că orice fundal ajunge să fie bun şi să nu pară (prea) tras de păr, chiar dacă-s oraşe a la Skyrim, coloane greceşti sau brazi de Craciun.

O scenă serioasă

Din păcate, primele 3 epsioade m-au dezamăgit olecuţă în ceea ce priveşte desfăşurarea acţiunii. E o salată în care timpul se scurge prea repede, ceea ce face ca povestea să pară puţin fragmentată. În plus, e bine condimentantă cu momente încărcate din punct de vedere dramatic. E ca şi când povestea se plimbă bezmetică între aventură şi dramă, se izbeşte cu capul de o luptă epică, apoi de un moment emoţionant, însă e prea confuză ca să rămână prea mult într-o parte sau alta. Şi de asta nici scenele de acţiune nu sunt suficient de puternice, nici scenele dramatice nu au destul impact.  Da, da, oki, apreciez că nu se urmăreşte torturarea (tele)spectatorilor cu scene inutile de acţiune şi cu avansul lent al personajului principal prin toate nivelurile şi abilităţile. Înţeleg că trebuie sărit peste etape, căci sunt 100 de nivele şi ne făceam cu toţii seppuku cu ochii-n monitor dacă eram martorii trecerii prin fiecare bătălie. Dar, cumva, episoadele devin puncte singulare pe care trebuie să le uneşti tu, făcând un efort, în aşa fel încât să nu pierzi cumva şirul.

Kirito

Am trecut însă foarte repede peste dezamăgire şi, încet încet, am ajuns să fiu dependentă de episodul săptămânal de SOA. Asta pentru că ritmul de desfăşurare al acţiunii intră oarecum în normal. Iar povestea pregăteşte câteva surprize la care chiar nu m-am aşteptat – şi e numai de bine, oameni buni. Desigur, probabil că, chiar dacă Sword Art Online rămâne o amestecătură de emoţii pozitive şi negative, umor versus dramă, aventură versus siropoşenii, poveste cu semipotenţial versus clişee, e o amestecătură care merită urmărită. Pentru că se bazează, în principiu, pe acţiune, combinată uneori destul de mult cu romance, aş zice că nu se axează doar pe un anumit tip de public şi poate fi urmărit, în egală măsură, de mai toată lumea (mai puţin de cei care se aşteaptă la un anime ultra serios în care se ascund sensuri profunde ale existenţei).

Kirito e un erou atipic pentru un desen japonez, cel puţin la început, deoarece… preferă să lucreze singur. Un jucător excelent de SAO, se distanţează de restul oamenilor prinşi în realitatea virtuală şi încearcă să rezolve problemele (şi nivelele) de unul singur. (Evident, ca să nu îl urască fanii anime-ului, e băiat de treabă şi, în ciuda nivelului său avansat, încearcă să îi ajute pe alţii să supravieţuiască). Este imaginea idealizată a oricărui pasionat de gaming online: cel mai puternic jucător şi cel care salvează echipa de la dezastru.

Asuna

Asuna, personajul principal feminin, e o combinaţie interesantă de trăsături atribuite zonei masculine (gameriţă foarte talentată, unul dintre cei mai puternici jucători din Ghilda ei – secundul căpitanului), şi caracteristici feminine (găteşteextraordinar de bine). E interesant de urmărit cum stereotipurile japoneze îşi pun amprenta pe acţiunile ei pe parcursul anime-ului, însă să spun mai mult ar însemna să arunc cu spoilers. Mă opresc aici deocamdată.

Sword Art Online este, în momentul publicării acestui review, un anime ongoing ajuns pe la episodul 20, din 25 programate, conform Wikipedia. Faptul că manga aflată la baza desenului este în plină desfăşurare mă face să mă întreb dacă SOA se va încheia într-un mod satisfăcător. Sper sincer că da.