btooom1„So you finally can’t tell a game from reality anymore?”

Îţi ucizi inamicii într-un joc online. Îi urmăreşti, te ascunzi, îi elimini unul câte unul, câştigi. Devii din ce în ce mai bun de la un nivel la altul şi, dacă mori, o iei de la capăt până te perfecţionezi. Dar dacă asta devine realitatea? Dacă inamicii nu mai sunt identităţi virtuale, ci oameni în carne şi oase care te vor mort, iar moartea e finală? Btooom! este povestea unui joc online transformat într-o cursă pe viaţă şi pe moarte pe o insulă din Pacific, unde participanţii nu au la îndemână decât bombe, un radar şi propriile abilităţi.

(între noi fie vorba, bine era dacă anime-ul ăsta avea un titlu puţin mai normal)

Secvenţe din trecut

Trecut

Sakamoto Ryota, un tânăr de 22 de ani fără job care locuieşte cu mama lui, îşi petrece cea mai mare parte a timpului jucând Btooom! pe calculator – un joc de echipă (apropiat de Counter Strike) în care doar utilizând bombe şi un radar trebuie să ucizi membrii echipei adverse. Chiar dacă în viaţa reală nimeni n-ar da doi bani pe el, în lumea virtuală, în schimb, Ryota se numără printre cei mai buni – este singurul jucător japonez aflat în top 10 şi are o mulţime de prieteni. Într-o zi, se trezeşte în junglă, fără nicio amintire despre cum a ajuns acolo şi cu un chip implantat în mână, iar prima persoană pe care o întâlneşte în locul necunoscut vrea să îl omoare aruncând după el cu explozibili… la fel ca în Btooom! Lumea lui Ryota e dată peste cap şi ceea ce era doar un joc pe un ecran devine o realitate unde supravieţuirea celui mai puternic pare să fie singura lege care mai are sens.

Prezent

Prezent

Ideile din spatele Btooom! nu sunt nici pe departe noi: joc de pe calculator care devine brusc o realitate pentru jucătorii obligaţi să îl termine? Sword Art Online. Fiinţe umane abandonate pe o insulă pustie, gata să lase deoparte toate regulile sociale şi să se ucidă reciproc? Împăratul muştelor. Un joc mortal în care fiecare concurează unul împotriva celuilalt, urmărit în direct de creatori şi de spectatori?  Hunger Games. Anime-ul nu aduce neapărat ceva nou acestor teme, ci le explorează într-o intrigă adaptată Japoniei contemporane, în care dilemele psihologice sunt suprapuse acţiunilor violente al căror scop este supravieţiurea.

Reacţiile foarte umane ale lui Ryota reprezintă doar unul dintre elementele care adaugă o notă de realism desenului – cu alte cuvinte, nu e obişnuitul personaj de anime care, odată pus în faţa unui eveniment incredibil, acceptă totul cu nonşalanţă şi se apucă instant de salvat lumea. Ryota are nevoie de ceva timp pentru a înţelege ce se întâmplă, pentru a putea distinge între virtual şi real şi, mai ales, pentru a se putea decide ce să facă mai departe. Iar de aici încep dilemele etice.

Nothing gives you a reason to kill

Indeed.

Ryota nu reprezintă eroul idealizat, ba din contră: cu abilităţi fizice nici pe departe extraordinare, se confruntă cu îndoieli şi, de multe ori, se bazează pe noroc pentru a scăpa dintr-o situaţie dificilă, este departe de superprotagoniştii obişnuiţi de prin anime-uri. Însă are un as în mânecă: faptul că întotdeauna a excelat la Btooom!: şi iată cum toate cunoştinţele dobândite în urma orelor petrecute la calculator îl transformă într-un oponent periculos, capabil să se adapteze uşor noii lumi şi să aplice strategii şi tactici preluate din lumea virtuală. Nu degeaba s-a aflat în Top 10 din lume. Fiind „băiatul bun” al poveştii, Ryota refuză să joace după regulile impuse şi să înceapă să omoare oameni nediscriminat. Însă, dacă toţi ceilalţi vor să te ucidă, cum poţi scăpa fără să-i elimini tu primul? Şi, mai ales, în cine poţi avea încredere?

Ştii că ai încurcat-o când printre ceilalţi jucători se numără Rambo şi un tip care încă mai are ochelarii de soare intacţi.

Ştii că ai încurcat-o când printre ceilalţi jucători se numără Rambo şi un tip care încă are ochelarii de soare intacţi.

Chiar dacă pare dificil de realizat într-un anime de doar 12 episoade, evoluţia personajului principal joacă un rol important. Insula reprezintă momentul de maturizare  pentru Ryota – întâmplările prin care trece şi deciziile pe care le ia nu îl transformă într-o fiinţă umană fără scrupule, ci îl ajută să devină dintr-un om fără scop, adevăratul „erou” care face ceea ce trebuie.

Dincolo de acţiunea propriu-zisă, anime-ul aduce în prim plan câteva probleme etice, privite din perspectiva căilor pentru care optează diverşii participanţi. Există cei care caută aliaţi şi refuză să îi omoare pe ceilalţi, optând pentru reconstruirea unei comunităţi bazate pe ajutor reciproc şi încredere. Apoi sunt cei care aplică vechea şi arhicunoscuta lege a junglei – cel mai puternic supravieţuieşte. Sunt cei care trădează şi cei care cred, cei care luptă şi cei care fug, agresorii şi victimele, vânătorii şi vânatul.

btooom6

Hitomi şi Ryota

Ideea de „pedeapsă”reprezintă un punct recurent de-a lungul episoadelor  – cei care au fost aruncaţi pe insulă au fost aleşi de cineva cunoscut care îi urăşte şi care le-a dorit să dispară de pe faţa pământului. Karma – ai făcut ceva rău, răul se va întoarce cumva împotriva ta. Prima care face această legătură este Himiko, o liceeană consumată de vină, deoarece a fost singura din grupul ei de prietene care a scăpat de un grup de agresori. Himiko este personajul principal feminin şi, de multe ori, „domniţa la ananghie” a serialului, precum şi reprezentarea „inocenţei” – nu vrea să ucidă şi se teme de moarte, dar e suficient de puternică pentru a alege să moară sau pentru a se apăra (după caz). Din nefericire, atitudinea ei ofensivă se manifestă destul de rar şi, de cele mai multe ori, are nevoie de ajutor. Evident, cavalerul aflat la datorie este Ryota. Iar de aici apare şi povestea de dragoste necesară pentru a creşte dramatismul anime-ului. Şi sincer, cam pentru povestea de dragoste am urmărit Btooom!, deoarece e frumoasă în ciuda scenelor violente (desenul este destul de sângeros) şi dincolo de dramatismul situaţiei.

Marea problemă este că Btooom! are nevoie neapărat  de un al doilea sezon, iar asta ar fi bine să se întâmple …FOARTE repede.