daily_livesCauţi o comedie care să te facă să râzi până aluneci de pe scaun? (oki, prea puţin plauzibil la vârsta la care deja poţi citi asta, dar aşa ar suna expresia). Sau, cel puţin, până când te dor muşchii stomacului şi nu mai poţi să-ţi ştergi lacrimile şi din când încând începi să râzi isteric pentru că îţi aduci aminte tam-nesam de vreo scenă? Ei bine, atunci trebuie să arunci un ochi la Danshi Koukousei no Nichijou (Daily Lives of Highschool Boys). După cum sugerează şi numele, anime-ul are în centru viaţa cât se poate de normală a trei liceeni – Tadakuni, Hidenori Tabata şi Tanaka Yoshitake pe numele lor, cu toţii elevi în cadrul liceului de băieţi Sanada North.

Desenul e un „slice of life” care se ţine întru totul de numele genului: nu există aventuri extraordinare şi nici măcar o intrigă complexă, iar episoadele sunt formate din foarte obişnuite, dar extrem de amuzante, momente din existenţa cât se poate de comună a celor trei. Precum părerile despre obiectul vestimentar numit „fustă”. Sau mici scenete puse la cale în camera lui Tadakuni. Sau concursul de poveşti de groază. Sau o seară pe malul râului, când să fii un băiat singur poate isca o situaţie socială cel puţin bizară.

Expresivitatea personajelor - punctul forte din punct de vedere grafic al anime-ului

Expresivitatea personajelor – punctul forte al seriei din punct de vedere grafic

În lumea liceenilor noştri, surioarele mai mici sunt extrem de înspăimântătoare, aşa cum sunt şi surorile mai mari, şi amicele surorilor mai mari… iar lista poate continua. (şi dacă tot am adus vorba, anime-ul se distinge printr-o mică şmecherie grafică: majoritatea personajelor feminine din anime nu au trăsăturile feţelor în totalitate definite – de multe ori ochii nu sunt vizibili -, un element destul de neobişnuit pe care nu l-am întâlnit prin alte serii până acum. Tind să cred că indică acele personaje feminine care „nu prezintă interes”  pentru protagonişti, pentru că nu le acordă suficientă atenţie, sau ale căror intenţii/ gânduri/ reacţii sunt greu de citit/ de înţeles – precum surorile anterior menţionate sau, de ce nu, profa dirigintă.)

Romantism pe malul râului

Romantism pe malul râului

Desenul parodiază cu multă măiestrie teme întâlnite în anime-urile school-life şi e o adevărată gură de aer în universul producţiilor de gen. În plus, chiar dacă o parte din glume sunt relativ previzibile, majoritatea îţi vor smulge măcar un rânjet în colţul gurii, dacă nu un râs cel puţin isteric.

Danshi Koukousei no Nichijou e un răspuns interesant la toate poveştile în care eroii de 15-16 ani luptă cu forţele răului în diverse scenarii fantastice şi folosind o varietate de puteri magice sau arme. Tot ceea ce au protagoniştii din anime-ul de faţă este imaginaţia personală şi poveştile pe care şi le inventează singuri. De fapt, referirea la propria situaţie „absolut normală”, fără niciun element fantastic introdus în vieţile lor obişnuite, apare frecvent de-a lungul episoadelor, uneori punctată cu evidentă frustrare.

Fetele de liceu sunt funky

Fetele de liceu sunt funky

Ca lucrurile să nu fie prea one-sided, în încheierea fiecărui episod există şi mici secvenţe din seria „High School Girls are Funky”, cu trei protagoniste care ar trebui să ilustreze „vieţile comune ale fetelor de liceu” – scenetele parodiază la rândul lor extrem de bine diverse aspecte din anime-urile shoujo, iar cele trei protagoniste gălăgioase sunt la polul opus al imaginii idealizate a liceenelor de prin toate anime-urile.

Cei trei protagonişti, în mijlocul unei aventuri imaginate

Cei trei protagonişti, în mijlocul unei aventuri imaginate

Despre Danshi Koukousei no Nichijou nu-s multe de spus – seria e o parodie extrem de reuşită pe care o poţi urmări oricând te simţi deprimat. În plus, stilul fragmentar în care este construit fiecare episod (format din sub-episoade de tipul High School Boys and Manga, High School Boys and Motoharu’s Sister, High School Boys and Towers etc. – circa 10-11 mini secvenţe în episodul standard de 23 de minute) îţi permite să abandonezi temporar anime-ul (fără să te stresezi că vei uita despre ce e vorba) şi să-l reiei oricând ai chef.