Dependenta

Prezentul se imparte in doua pentru mine. In planul fad, gri, al realitatii fizice, unde pur si simplu exist. Atat. In planul celalalt, totul se invarte in jurul lui. Doar el imi readuce culorile in jur si imi da sens. Traiesc o viata dubla: in spatele formei mele, exista o umbra, legata mereu cu sfori de el. De mainile lui. De atentia lui perfecta, care nu scapa nimic, de privirea care soarbe fiecare cuvant. Pot trai si fara el, dar atunci sunt nimic. O existenta seaca, un obiect, coperte goale umplute de praf. Cred ca se cheama dependenta.

Cand e liniste si raman doar eu cu mine, imi aud propriile batai – tac-tac, tac-tac, tac-tac. Sau… o fi de la ceasul de pe noptiera? L-a pus chiar langa mine.