Straja - Sursa foto: amfostacolo.ro

Straja – Sursa foto: amfostacolo.ro

Stau la masa de langa fereastra, cu laptop-ul deschis in fata, gandindu-ma la problema mea complicata. Trebuie sa trimit un mail, repede. Despre locatia perfecta pe care am gasit-o pentru evenimentul pe care-l planuim de 6 luni si care trebuie sa ia fata concurentei si sa-i lase pe toti cu gurile cascate. Care-i problema? Exista o scurgere de informatii in firma. Banuim ca cineva din interior vinde informatii principalei noastre companii rivale. Poate fi oricine. Si daca competitorii afla de locatia asta si fac rezervarile inaintea noastra, s-a dus totu’ naibii.

De ce nu astept pana ma intorc ca sa raportez totul in persoana? Pentru ca fix astazi putem sa obtinem rapid aprobarea si sa facem rezervarea pe loc. Si nu mai am baterie la telefon.

Gata, destul am tras de timp. Ma cuprinde agitatia. Ma simt ca James Bond. Nu, ca Tom Cruise in „Misiune imposibila”! Ce informatii am voie sa divulg? Tot biroul stie ca sunt aici in statiune, caut cazare la Straja, pana acum a aflat si postasul probabil. Deci asta pot scrie in mail, dar fara niciun nume. Incep sa tastez.

„Salut sefu,”… de fapt, stai asa ca s-ar putea sa mai arate mail-ul meu si altora, ca sa nu mai zic ca spionul sigur o sa fie cu ochii cat cepele pe el. Trebuie sa fie un mail formal. Reformulez.

„Buna ziua,

Am gasit solutia pentru a le oferi participantilor nostri un weekend la Straja perfect si plin de aventura, exact asa cum ne dorim.

In cursul zilei de ieri am vizitat mai multe locatii, iar astazi am ales una dintre ele.” – Ma rog, e putin spus, de fapt ieri am alergat prin toata statiunea, pe o ploaie torentiala si un vant in rafale care mi-a facut ferfenita umbrela in primele 20 de secunde dupa ce am coborat din masina. Mai aveam putin si-mi smulgeam parul din cap de nervi. Pana cand am gasit vila asta. Dar inapoi la mail, caci sunt contra-cronometru.

„Este vorba despre o pensiune din Straja care are toate facilitatile de care avem nevoie si se pliaza perfect pe programul pe care l-am discutat in sedinta. Va descriu in mare cum se poate desfasura evenimentul.

Joi seara, dupa ce ajung participantii, sunam adunarea in sala de conferinta (are in total 60 de locuri, deci nu avem probleme de spatiu). Acolo le explicam regulile jocului: sunt impartiti in echipe de cate doi, asa cum au fost si repartizati la cazare (camerele sunt mari si spatioase, atat cele de 2 locuri, cat si cele de 4, dar nu-i lasam sa se bucure prea mult de ele). Pe scurt, weekend-ul va fi o competitie cu probe.

Totul va incepe cu o cina traditionala romaneasca – au restaurant propriu aici si e foarte fain aranjat. Primul indiciu le va fi livrat la desert, printr-o prajiturica cu ravas. Vor trebui sa-l rezolve pana a doua zi dimineata, la micul dejun, iar la 9:00 se va da startul. Cu totii trebuie sa gaseasca si sa urmeze traseul spre Varful Mutu-Varful Straja (cred ca e unul dintre traseele cele mai potrivite pentru participanti). La Varful Straja vom organiza un concurs de fotografie, peisajele sunt extraordinare.

Dupa-amiaza va fi competitie sportiva, propun paint ball pe echipe, si am putea pastra o activitatile speologice pentru sambata dimineata, tot ca un concurs – de fapt, putem desfasura mai multe tipuri de activitati aici, inclusiv rafting sau escaladare. Sambata dupa-amiaza am anunta castigatorii, apoi restul zilei si duminica ar putea ramane program de voie…”

Ma opresc din scris. Sincer, un teambuilding ca asta pe care il planuim noi, pentru angajatii unei companii ultra-mega importante, ar fi ideal si pentru mine. De fapt, eu am cam venit cu ideea pentru mini-vacanta asta… Un weekend de distractie, ca o joaca de copii mari, cu probe si indicii, ar fi unul de vis. Ma gandesc cum mi-as petrece eu programul de voie daca as fi participant… Vila are de toate, doar o piscina i-ar mai lipsi – una acoperita, cu pereti de sticla, eventual cu acoperis care sa se poata da la o parte. Cand e o zi frumoasa, sa stai in apa, in aerul de munte, si sa admiri peisajul. Iar cand e zapada, sa bei un vin fiert din piscina si sa urmaresti nebunia fulgilor de dincolo de geamuri.

De fapt, ar trebui sa vin si eu in vacanta aici, ca la urma urmelor merit. Stiu ca e exact langa o partie de schi, dar eu nu stiu sa schiez, asa ca as veni aici intr-o vara tarzie, sau la inceput de toamna, cand e inca soare si cald. As veni intr-o vineri, cu grupul vesel de prieteni cu tot, pe dupa-amiaza. I-as convinge pe toti sa vizitam imprejurimile la apus de soare, as face o gramada de fotografii in lumina aurie a apusului. Apoi ne-am intoarce sa mancam de seara, o masa serioasa cu mancare buna. Sambata m-as trezi dis-de-dimineata, ca ar fi multe de facut…

Ah, la naiba! Mail-ul. Sa-l inchei repede. Dar… cum scriu despre ce vila e vorba, daca nu vreau sa afle spionul?! Repede, ce-ar face un agent secret? Ar trimite un mesaj codat! O sa formez o propozitie cu literele astea: v i l a a l p i n! O deghizez intr-un fel de declaratie fictiva a unui autor fictiv…

Bing! Tocmai am primit un mail. De la sefu’…

„Buna,

Nu stiu ce faci pe acolo, eu am descoperit un super loc: Vila Alpin. Mi-a recomandat-o un prieten si e perfecta pentru teambuilding, am si facut rezervarile. Te astept la birou sa discutam.

vila_alpinApropo, nu era niciun spion, eu am trimis un mail din greseala la un tip de la ei, asa au aflat de ideea noastra pentru pranzul de la ambasada.” 

***

Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog 2013.