– Si ai fost acolo…

– Dap!

– La ei in vizita!

– Da!

– In casa aia mare, luminoasa, cu pereti din sticla si 1000 de camere…

– Ei, nu-s chiar o mie de camere…

– Inauntru, la ei la cina…

– Daaaa, mai, pe cuvant de staniol lucios fara nicio incretitura!

– Si mie nu mi-ai zis nimic?!?!

– ….

– Nimic!!! Puteam sa vin si eu cu tine!!!

– Stai, ca nu-i asa de simplu, pe cuvant! Lasa-ma sa-ti povestesc!

– Hmpf!

– Era pe inserate, acu vreo cateva zile…

– Au trecut CATEVA ZILE si n-ai SPUS nimic!

– Daca ma mai intrerupi intruna, mai trec cateva zile.

– Bine, bine.

– Era, deeeeci, intr-o seara, mai pe la inceputul saptamanii, cand am primit invitatia – ne-au sunat ei. Iti dai seama ca nu ne-a venit sa credem, na. Ce s-o mai lungesc, ne-am aranjat si am plecat val vartej. Ala mic era atat de emotionat, se fastacise tot. Am ajuns la ei si am batut la usa…

– La usa aia imensa de lemn sculptat, nu?

– Evident ca la aia, mai au vreuna? Zau, esti culmea! Si ne-a deschis  doamna, mama fetei…

– Cum arata?

– Ei, si tu, cum crezi, e o frumusete. Are o piele extraordinara, de culoarea bronzului si a mierii si un par lung pana la talie. Era imbracata intr-o rochie splendida, care curgea de jur-imprejurul ei in nuante delicate de mov, contrastand perfect cu tenul. Ca accesoriu avea doar un ceas din cristale de cuart, cu un cadran in degradeuri de mov si alb, care se asorta perfect. Ne-a zambit si ne-a poftit inauntru, si am intrat direct in camera de zi, ca n-au hol, daca iti vine sa crezi.

– Te cred!

– Am cam ramas cu gura cascata, ce-i drept, in sufrageria aia spatioasa, cu pereti de sticla care dau direct in gradina, cu mobilier din lemn masiv, o scara drept in mijloc care duce la etaj. Sa ne topim, nu altceva! Ce-ti mai povestesc, era ca in vilele alea grandioase si elegante, de le vezi prin filmele englezesti.

– Oof, taci, ca trebuia sa vin si eu cu voi!

– Imediat a aparut si domnul, tatal fetei, imbracat la patru ace intr-un costum argintat care-i venea ca turnat. Arata ca un cavaler din povesti, doar calu-i mai lipsea, asa parca scos din cutie! Ne-am salutat, apoi ne-au condus spre masa, in alta camera unde trona o masa lunga de stejar…

– Pai am crezut ca era vorba de o cina micuta in familie?

– Stiu, draga, si eu am fost putin confuza, dar se pare ca-s o familie mare. Oricum, acolo ne astepta fata, singura singurica in sclipirea candelabrelor. Si, ma crezi sau nu, arata ca un inger, cu o piele fina argintata care stralucea de fericire cand zambea, cu o fusta infoiata in toate culorile curcubeului, cu bijuterii din Swarovski aqua… Si cand s-a ridicat si a venit spre noi, parca plutea dansand pe o melodie de vals… Fi-miu s-a emotionat tot cand a vazut-o, isi tot aranja staniolul si nu stia ce sa faca.

– Pai cum sa nu, la asa splendoare!

– Eh, ce mai tura vura, ne-am asezat cu totii la masa. Si sa te tii, draga, au inceput sa vina, rand pe rand, toti ceilalti. Intai surorile fetei, numai una si una, atrageau privirile ca niste fluturi vii, ca niste bijuterii cu cristale puse la urechiuse delicate sau pe brate fine.  Pe urmele lor au sosit si fratii, un cor galagios, ba nelinistiti ca ceasurile, ba stilati cum sunt butonii pe-o camasa. Apoi matusile, ca niste icoane, toate elegante, in tonuri de argintiu si negru, sau auriu si argintiu…

– Ca o familie regala aproape…

– Pe-aproape, da. Trebuia sa le vezi pe bunici, doamne pe de-a-ntregul, adevarate  cufere de amintiri de pret, si pe bunici, invatati si intelepti, vorbeau despre toate subiectele pe care le-ai putea gasi pe globul pamantesc… Si din cate am inteles, mai erau unchi, veri si verisoare de gradu’ al doilea, al treilea, nepoate si nepoti, da’ n-au coborat cu totii la masa cu noi…

– Da’ alea erau acolo?

– Alea? Cum sa nu fieeee, smecherele. Frumoase ca florile, dar unele cu tepi, ca tandafirii, zau ca da. Lasa, draga, ca si noi vom face parte din familie cat de curand. Fi-miu si fata sunt topiti unul dupa altul…

– Mai mult fi-tau, ca s-o zicem pe-aia dreapta!

Asa discutau, pe-nserate, doua bomboane de ciocolata care voiau sa se incuscreasca cu cea mai eleganta familie de bijuterii din oras, Luxurygifts.ro. Nu de alta, dar vecinele lor, florile, le-o luasera inainte si faceau deja parte din familie. Si vorba aceea: ciocolata face casa buna cu orice cadou.

***

Acest articol participa la SuperBlog 2013.