Un joc

„Bine ai venit in Blogosfera. Alege-ti clasa blogului.”

Si asa, fara niciun trailer de introducere, fac primul pas in joc. Dintre toate platformele de blogging care-mi stau la dispozitie, ezit o vreme intre WordPress si Blogger. Primul are optiuni limitate pentru utilizatorii free, dar e simplu de utilizat, pe cand al doilea ofera, in teorie, mai multe posibilitati, dar mereu am avut impresia ca e mai greu de manevrat si, implicit, de dezvoltat. E ca si cand ai alege intre „Warrior” si „Paladin”, pe scurt, iar eu am preferat, cam intotdeauna, forta bruta.

„Ai optat pentru Clasa WordPress. Pentru a continua, alege numele blogului.”

Ei bine, asta e dificil daca pornesti la drum fara un scop clar si daca nu ai in minte o nisa. Vreau sa scriu pe cateva teme principale care, evident, nu au nimic in comun. Dar numele de utilizator spune totul despre blogul tau si te si ajuta sa obtii puncte de experienta bonus la probele de SEO. Nu trebuie sa fie nici interminabil, nici generic, ideal ar fi sa descrie continutul fara a fi plictisitor… Dureaza ceva pana ma decid.

 

Umbrelă de spiriduş

Talisman

M-am enervat. Asa, tam-nesam, stand pe un scaun in metrou. Mi-am scos nasul din telefon si m-am uitat in jur. Oameni cu expresii plictisite, ca si mine, insirati pe scaune, privind in gol sau in mobil. Ce metafora pentru viata, mi-am zis (m-o fi lovit vreo revelatie de la atatea bomboane invartite-n Candy Crush, mai stii?). Timpul goneste, cu noi in spinare. Si noi ce facem? Asteptam, amortiti de gandul ca „mai incolo, cand o sa coboram, plecam cu adevarat la drum”. Dar daca e doar o iluzie coborarea asta? Daca traim doar intr-o calatorie derulata in viteza si nimeni nu stie ce e dincolo de usi?

N-am alunecat intr-o filozofare personala fara sfarsit, pe cuvant. Hai ca ma opresc aici. Dar sigur i-ai vazut si tu, peste tot: Cinicii, Resemnatii, Deprimatii, Zambetele goale. Sigur ai fost si tu, am fost si eu un pic din fiecare, la un moment dat. Nu e nici foarte greu sa te transformi. Nu trebuie sa te dai de noua ori peste cap, ca vreun Fat-Frumos in propria poveste, nici vorba. De fapt, cu cat te misti mai putin, cu atat mai bine. Te scufunzi in rutina, celula cu celula. Suferi o dezamagire, si inca una, si inca una. Incepi sa vezi ca „viata adevarata”, de „om mare” nu e deloc ce ai fi vrut sa fie si tot crezi ca dupa colt o sa te astepte ceva frumos.

Destinatar: Mos Craciun

Draga Mos Craciun,

Stiu, toate scrisorile catre tine incep la fel. Poate ar trebui sa iti schimbi numele, candva. Sa-ti iei o porecla digitala serioasa, gen M_CRaciun, pentru ca, la cum evolueaza tehnologia astazi, la cum se schimba societatea pe urmele ei, probabil vei primi  numai mail-uri si mesaje pe Facebook in viitorul apropiat. Dar nu de-asta iti scriu acum, te-ai prins tu singur cum e cu internetul.

Stiu, toti cei care iti scriu isi doresc ceva. Ei bine, eu… nu fac exceptie. Serios, numai ca nu e ceea ce crezi: eu vreau doar sa fur putina meserie.

Un concurs pentru copii, un haiku pentru mine

Daca nu m-am intrebat niciodata pana acum ce m-as face eu ca ambasador oficial al unui concurs pentru copii, cred ca acum a sosit momentul sa-mi pun imaginatia la treaba. Ce-i drept, ea sare in directii nebanuite, iar eu trebuie sa o trag nitel de maneca:

– Cum le spunem copiilor de pana in 15 ani din imprejurimi despre un concurs de desen in care trebuie sa-si imagineze masina visurilor? Dupa care sa se inscrie pe site cu putin ajutor parintesc? Floare la ureche! Iesim pe strada si adunam toata gasca vesela care se zbenguie si le povestim… – ba nu. Nu ne pricepem la vorbitul in public. Cu atat mai putin cand publicul e atat de tanar si agitat!

– Ok, atunci mergem in parc si luam la rand toti parintii si bunicii care stau pe banci… – nu. Hai sa renuntam la orice implica abordarea din senin a oamenilor necunoscuti pe nepusa masa.

Monolog intr-un dulap. Sau o istorie a tinutelor

Moda anilor 1920. Sursa: Pinterest

Prima mea dragoste a fost o rochie din dantela crem, lunga pana la pamant, cu un guler inalt si o trena in volanase care atarna mereu pe jos. Impreuna, formam tinuta perfecta: ea, o palarie cu boruri largi si funde galbene, o umbrela de soare sprijinita de un umar, iar eu, prins pe guler, ca un pandantiv. Sa fi fost prin 1900, intr-o epoca asa frumoasa…

Prin anii ’20, am facut o pasiune nebuna pentru o rochie alba cu talie lasata, dintr-un satin splendid. Era pana la genunchi, cu paiete sclipitoare si franjuri care se zbantuiau in ritm de  Charleston. Eu ma potriveam ca turnat pe umarul ei, cu evantaiul, cu tunsoarea bob si tenul palid, rujul rosu si extravaganta…

Diamante de rouă incrustate în aur de buruiană

Din tara legendelor

Undeva, intr-un sat risipit peste munti, unde povestile inca se mai soptesc la gura sobei in noptile friguroase si oamenii mai au rabdare sa le asculte, inca traia o legenda. Una veche, aproape uitata, aproape trecuta, despre un batrana vrajitoare din inima padurii, care-si ducea veacul pe culmile muntilor, intr-un palat sapat in piatra.

Bogatii nenumarate adunase batrana de-a lungul anilor sai nesfarsiti, nestemate si giuvaieruri, gramezi de aur si argint. Stransese minunatii din toata lumea, cufere fermecate care cantau in limba stelelor si flori nemaivazute care infloreau in toate culorile pamantului. De la un capat la altul, prin fiecare cotlon al castelului de piatra se ascundeau miracole. Dar piatra tot piatra rece ramane, iar vrajitoarea, cu toata avutia si puterea ei, era singura, fara niciun alt suflet care sa ii fie alaturi, doar cu ecoul salilor pustii. Insa timpu-si cerea dreptul, o apasa din ce in ce mai tare, iar inima-i tanjea dupa rasete si veselie si-un sprijin la batranete.

Insa intr-o vreme, singuratatea a devenit prea greu de indurat, mai infricosatoare ca moartea. Asa ca in cea mai lunga zi a anului, in toiul solstitiului de vara, vrajitoarea si-a pus viata gaj pe-o vraja. Si-a adunat toate farmecele si magia, toate puterile si toate secretele si si-a soptit dorinta intr-o vraja. A adunat sclipiri din zambetele copiilor si din lacrimile lor cele mai pure. A luat stropi din albul zapezii neatinse de om, petalele nesarutate de vant ale trandafirilor. A strans din roseata obrajilor fetelor si din prima iubire a fiecarui suflet, din cele mai arzatoare dorinte, soptite pe intuneric. Din toate a strans cate putin, in vraja ei, si s-a intrupat, in lume, o copila ca rupta din soare, cu pielea alba ca spuma marii si par balai. Si vrajitoarea a numit-o Puritate, iar de atunci, zilele au inceput sa-i fie numai dulceata si veselie, caci ea si copila isi duceau traiul in inima padurii, fara nicio grija.

Se ia panza de paianjen si se tes petice de frunze cu nasturi de soare

Concurs: Bijuterii magice si un voucher de 50% reducere!

UPDATE (22 noiembrie 2013): Random.org a decis – norocoasa castigatoare este … Dana! Felicitari! Voucher-ul de reducere (50% pentru produse din gama butoni si bijuterii de fantezie de pe site-ul luxurygifts.ro) va fi trimis pe adresa de mail de inscriere in concurs:)

***

Pana sa se termine toamna de tot, inainte de ghetele pline cu dulciuri ale Sfantului Nicolae, mai e o sarbatoare in calendar, fix la granita cu iarna. Una pe care, de obicei, o astepti daca te cheama Andreea sau Andrei…. sau daca, la fel ca mine, iti aduci aminte de graul plantat intr-o farfurioara si de faptul ca Sfantul Andrei e o versiune autohtona a Halloween-ului.

„Sarbatoarea strigoilor” si „a vrajilor de dragoste” in traditia populara, noaptea Sfantului Andrei e asociata cu o multime de superstitii (imi sopteste binevoitor Google, cunoscator intr-ale folclorului romanesc). Lupii si ursii capata puteri neobisnuite, strigoii ies la plimbare si fetele se ocupa cu niscaiva vraji de dragoste pentru a-si vedea ursitul si a-si afla viitorul.

Dar pana sa ungi cu usturoi pe la ferestre (solutia suprema anti-moroi), ai de felicitat o multime de prieteni. Ba chiar ai si de cumparat niscaiva daruri pentru sarbatoritii zilei. Nu cumva esti (iar) in pana acuta de idei? Un videoclip e gata sa-ti sara in ajutor: uite cateva sugestii cadouri de Sfantul Andrei, asezate frumos dupa nume fiecaruia – Andra, Deea, Andu sau Andreea. Caci fiecare sarbatorit are dreptul la surpriza lui.

Tot cei de la LuxuryGifts, care au realizat videoclipul, ma sprijina astazi in organizarea unui mic concurs… Si pentru ca se apropie Sfantul Andrei, o noapte cu asa o incarcatura magica, va chem la o joaca in care incalcam nitel limitele realitatii cea de toate zilele si ne imaginam …niste bijuterii vrajite. Insa, daca pana acum ne-am gandit cu totii, macar o data, cum ar fi sa avem niste puteri spranaturale, e timpul sa schimbam un pic povestea si sa le facem cadou altcuiva. Gata de concurs?