Basm gustos cu turta-dulce

Intr-o seara de toamna, pe cand vantul sufla tare in geamuri si ploaia rapaia pe acoperisuri, cuptorul cel batran scartai o data din incheieturi, ofta din toti rarunchii si incepu sa vorbeasca, fara sa se adreseze cuiva anume.

– Eu sunt regele bucatariei, da, pe-asta s-o stiti de la mine. Un rege cu suflu de foc si ochiuri de dragon, imblanzit doar de doamna si stapana mea. Sub mainile ei, prefac tot ce-mi sta in cale in bunatati pentru ospete-mparatesti. Suntem impreuna de mult timp, eu si doamna mea. Eheeei, de cand nici nu visam la rugina care-mi ingalbeneste acum albul tablei, de cand nici ea n-avea argint in par.

Nimeni nu-i raspunse. In linistea lasata, frigiderul incepu sa bazaie.

– Am trudit impreuna, eu si ea, cot la cot, cratita dupa tigaie si tigaie dupa tava. O vraja dupa alta, minuni delicioase, imbatatoare. Din carne cruda apareau fripturi aburinde, din coca dospita se ivea paine pufoasa, din unt si zahar, torturi de poveste. Chiar si mie-mi lasa gura apa, asa sa stiti. Si-n vremurile noastre de bucurie, a mai venit un miracol.