turta_dulceIntr-o seara de toamna, pe cand vantul sufla tare in geamuri si ploaia rapaia pe acoperisuri, cuptorul cel batran scartai o data din incheieturi, ofta din toti rarunchii si incepu sa vorbeasca, fara sa se adreseze cuiva anume.

– Eu sunt regele bucatariei, da, pe-asta s-o stiti de la mine. Un rege cu suflu de foc si ochiuri de dragon, imblanzit doar de doamna si stapana mea. Sub mainile ei, prefac tot ce-mi sta in cale in bunatati pentru ospete-mparatesti. Suntem impreuna de mult timp, eu si doamna mea. Eheeei, de cand nici nu visam la rugina care-mi ingalbeneste acum albul tablei, de cand nici ea n-avea argint in par.

Nimeni nu-i raspunse. In linistea lasata, frigiderul incepu sa bazaie.

– Am trudit impreuna, eu si ea, cot la cot, cratita dupa tigaie si tigaie dupa tava. O vraja dupa alta, minuni delicioase, imbatatoare. Din carne cruda apareau fripturi aburinde, din coca dospita se ivea paine pufoasa, din unt si zahar, torturi de poveste. Chiar si mie-mi lasa gura apa, asa sa stiti. Si-n vremurile noastre de bucurie, a mai venit un miracol.

Tacere peste bucatarie. Pendula din perete batu o data.

– Miracolul a fost mica domnita, care ne-a schimbat lumea pe de-a-ntregul, asa sa stiti. „Mami, mami, ce mai faci azi?”, spunea ea, tragand-o de maneca pe doamna mea. Si cand isi punea mainile pana la coate in faina, imprastia norisori albi prin toata bucataria. Stiti care era reteta ei preferata? Turta-dulce. Cand doamna mea isi punea insemnele puterii, sortul verde, mica domnita chicotea si se-aseza cuminte pe-un scaun. Intr-o ploaie de zahar si cacao, o adiere intepatoare de nuscoara si scortisoara, stapana amesteca o furtuna intr-un vas incapator. Separat, turna miere si lapte in ochiul meu, iar eu le topeam in valvataie. Apoi totul devenea o tornada dulce parfumata si se turna in tava. Si iarasi venea randul meu, caci cascam largi falcile si pufneam in flacari. Mica domnita se aseza pe covor si ma privea cu ochii mari, mari, iar eu ma simteam ca un erou al copilariei, un rege vesnic tanar.

O punga luata de vanta trecu val-vartej pe-afara, lovindu-se de geam.

– Dar acum am obosit. Rugina ma roade pe la-ncheieturi, tablele-mi trosnesc, ochiurile-s chioare si nu-mi mai ard. Asa ca…

– Bine, mai cuptorule, dar ce-ti veni chiar astazi sa ne strici linistea, trosni dintr-o data, somonoroasa, masa de lemn.

– Nimica, ce sa fie, am imbatranit si-am obosit. Si vreau sa ma odihnesc.

– Si ce ne spui noua?

– E timpul sa las locul meu altuia, dragii mei!

– Lasa povestile si culca-te!

– Vine in seara asta!

– Cine?

– Succesorul meu!

Dar vestea nu avu efectul scontat. Nimeni nu era impresionat, ba din contra. Masa se culca la loc. Chiuveta bolborosi inecat o vreme, apoi tacu si ea. Doar cuptorul mocnea de bucurie interioara. Ar fi vrut sa provoace cateva lacrimi de emotie din partea colegilor de bucatarie, dar adevarul e ca, in ciuda tonului nostalgic, in sinea lui scanteia de fericire. Da, purta cu el tot gustul copilariei micii domnite, ascundea toate secretele bucatariei doamnei si stapanei lui, dar ce-i drept e drept, imbatranise. Si voia si el o binemeritata vacanta. Gata, destul muncise. Asa ca-l astepta pe noul-venit ca pe painea calda. „Trebuie sa se dovedeasca demn sa-mi ia locul”, se hotari el.

cuptor_hotpointCatva timp mai tarziu, cuptorul nostru si nou venitul se masurau ochiuri in geamuri, unul de la locul lui obisnuit, celalalt, asezat pe masa.

Dupa o lunga tacere, veteranul se decise ca e timpul sa-l ia la puricat pe obraznicul de succesor care statea de parca ar fi stapanit deja bucataria:

– Mai tinerelule, tu esti al de vrea sa-mi ia locul? Asa de mic si de patrat, negru ca taciunele si elegant de parca ai fi venit la bal?

–  Maria Ta, tacut-am pana acum pentru ca nu indrazneam sa vorbesc, de coplesit ce eram.

– Mai esti si talhar din vorbe, ai? Nu mai rade, vad eu dupa aia ce esti in stare sa faci. Cum te cheama?

– Sunt unul din fiii mai mari ai nobilei familii de cuptoare incorporabile, Inaltimea ta, si Hotpoint Ariston FK103EP.20X/HA e numele meu de …

– Ha, cum ai zis?

-Hotp…

– Bine, lasa. Si zi asa, tu vrei sa-mi iei bucataria. Vrei sa fii noul rege si sfatuitorul doamnei mele.

– Da, am venit sp…

– Ce stii, ma, tu sa faci?

– Pai…

– Cum poti tu sa o ajuti pe doamna mea in bucatarie?

– Stai sa vez..

– Si pe mica domnita, care abia a inceput  sa invete sa gateasca? Doar eu pot sa-i aduc gustul copilariei si tu vrei sa-mi iei locul? Ce stii tu sa faci?

– Mai multe ca tine! Maria Ta.

– Chiar asa? Ia sa te aud.

– Am programe speciale de gatit, care regleaza temperatura in functie de nevoi. Automat, nu ca tine, care, daca nu-ti controlezi valvataile, faci scrum prajiturile. Cu Programele de Paine, de Pizza, de Dulciuri imi calulez automat fazele de coacere si n-am nevoie de nimeni. Doamna noastra nu trebuie sa stea dupa mine. Iar daca vreau, pot sa ma joc cu focul si la 40 de grade, pentru topire, dospire si iaurt. Deci gustul copilariei e in siguranta cu mine.

– Bine, sa zicem ca asta i-ar fi de folos micii domnite, inca mai arde placintele. Si altceva?

logo-hotpoint-ariston– Sunt echipat cu tot ce-mi trebuie: am ceas, ventilare si lampi cu halogen. Ma aprind electric si raspund comenzilor date doar cu varfurile degetelor. Si pentru ca fac parte din gama de incorporabile, pot sa m-asez oriunde, in orice dulpa, in orice masca de bucatarie. Asta-i „gustul” tehnologiei din zilele noastre, cum ar veni, Inaltimea Ta.

–  Mai tinerelule, dar tu stii o treaba?

– Ce treaba?

– N-ai ochiuri, ma baiatule. Oi fi tu bun de pus in dulap sau „oriunde”, si faci minuni de tot felul, dar ce te faci ca n-ai ochiuri, ca mine.

– Nu-i bai, Maria Ta. Am o sora ce mi-e draga, o Plita incorporabila din cristal cu cinci arzatoare pe gaz, care-i si ea pe cale sa soseasca de pe marketonline.ro.

Si uite asa gustul tehnologiei si gustul copilariei s-au intalnit intr-un singur cuptor. Iar eu am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa, si-am incalecat pe-un congelator, si am scris un articol… pentru SuperBlog 2013.