Minunata calatorie a branzei acolo unde nicio alta branza n-a mai ajuns vreodata: album foto

Din senin, am trantit de perete usa frigiderului si m-am uitat la branzeturile luate prin surprindere:
– Am nevoie de o lactata pentru o misiune. Va fi greu, va fi periculos, dar imi pun speranta in voi! Cine se ofera voluntara?
Tac cu toatele, asa ca le cantaresc din ochi.
– Branza de oaie, te faramitezi toata, ramai acasa. Cascavalule, tu esti prea greoi si patratos, nu te tin formele. Untule, cu tine n-am ce face, te topesti vazand cu ochii. Miez de Lapte, mi-ai facut vreun semn? Hmmmm, da, tu ai fi numai bun! Asa micut si dragut, alb in onduleuri si c-un capac verzui-argintiu, vrednic reprezentant al branzeturilor de pretutindeni. Esti bine ambalat, usor de luat la drum, incapi chiar si-n buzunar… Gata, noi doi plecam in misiune! Sunt fan branza si vreau sa vada lumea intreaga! Si ce mod mai bun decat sa pornim intr-o calatorie, tu sa ajungi unde nicio alta branza n-a mai ajuns vreodata, iar eu sa-ti surprind aventura in imagini?

Si astfel, din frigiderul inghetat, Miez de Lapte a pornit sa duca faima branzei peste noua mari si noua tari, intr-un taram indepartat. La inceput, a luat-o de-a dura pe un drum de fier.

Dar s-a speriat cand a auzit suierul trenului si s-a rostogolit de pe sine intr-un maracine plin de roua. A vrut sa fie o floare pentru o vreme.

Insa a vazut un palc de albastrele si si-a spus: „Langa asa flori, orice branza si-ar dori sa stea o clipa.” Iar ele i-au strigat: „Nu suntem albastrele!”

Miez de Lapte s-a suparat pe ele si s-a rostogolit mai departe, pana la poalele padurii. S-a afundat in covorul de frunze.

Dar o ramura l-a-nhatat din zbor.

Si crengile uscate au inceput sa se roteasca spre el.

A scapat ca prin urechile acului si s-a pitit intr-o scorbura.

– Cine mi-esti tu, mititelule?, trosni copacul cel batran.

– Ajuta-ma, mosneagule, sa scap din padurea asta!
– Te ajut, mai pui de branza!
Si copacul a chemat in ajutor macesul.

Pe bratele pline de fructe rosii, eroul nostru a iesit la lumina. Cand, ce sa vezi, o bestie fioroasa, cu niste colti mari albi si blana zburlita, a sarit sa-l prinda!

– Norocul meu ca-i dincolo de gard, a zis cu naduf. A mers ce-a mai mers, pana a iesit soarele. Iar prin iarba uscata s-a aprins roua.

Dincolo de roua, Miez de Lapte a gasit un pamant uscat si pustiu. L-a intrebat pe-un melc care trecea pe acolo: „Am ajuns unde trebuie?”

Ochenatul nu i-a raspuns, asa ca eroul nostru a privit in zare si-a gandit: „Asta-i un peisaj caruia i-ar prinde bine niste branza.”

Dar intr-o vale, a dat de necaz.

O balarie l-a incalcit in gheare.

– Sa ai grija, i-a soptit buruiana tinandu-l strans, dincolo de dealul asta, pandesc pericole! Cu crengile plapande, l-a suit pe-o stanca.

De acolo, Miez de Lapte si-a dat drumul la vale, dar pe urmele lui au pornit niste umbre.

– Ce ma fac daca ma inghit umbrele?

Norocul lui ca un alt maces l-a saltat peste dealuri.

De acolo a vazut iarasi drumul. Mai intai, a trecut printre crestele de sare.

A traversat un pod peste o prapastie.

S-a impleticit prin niste carari.

Pana cand soarele i-a facut semne cu razele.

Si a ajuns la cel mai frumos vulcan noroios. Dusese faima branzei pana hat, departe!

Cum recunosti un fan branza care e si pasionat de fotografie? Pai e simplu: isi ia cu el branzetul si-l pozeaza peste tot. Cautand cele mai frumoase cadre. Sau cea mai buna lumina. Iar eu sunt fan branza, sustin, semnez si fotografiez!

Peisajele extraordinare provin de la Vulcanii Noroiosi. Modelul de ocazie a fost un Miez de Lapte Natur, probabil cea mai plimbata branza din istorie, care a ajuns unde nicio alta branza n-a mai ajuns vreodata, adica dumnealui:

Acest articol participa la SuperBlog 2013.

P.S. O tona de multumiri merge catre cei doi oameni minunati care au avut infinita rabdare cu subsemnata si branzetul ei fotografiat din toate unghiurile posibile.