Undeva, intr-un sat risipit peste munti, unde povestile inca se mai soptesc la gura sobei in noptile friguroase si oamenii mai au rabdare sa le asculte, inca traia o legenda. Una veche, aproape uitata, aproape trecuta, despre un batrana vrajitoare din inima padurii, care-si ducea veacul pe culmile muntilor, intr-un palat sapat in piatra.

Bogatii nenumarate adunase batrana de-a lungul anilor sai nesfarsiti, nestemate si giuvaieruri, gramezi de aur si argint. Stransese minunatii din toata lumea, cufere fermecate care cantau in limba stelelor si flori nemaivazute care infloreau in toate culorile pamantului. De la un capat la altul, prin fiecare cotlon al castelului de piatra se ascundeau miracole. Dar piatra tot piatra rece ramane, iar vrajitoarea, cu toata avutia si puterea ei, era singura, fara niciun alt suflet care sa ii fie alaturi, doar cu ecoul salilor pustii. Insa timpu-si cerea dreptul, o apasa din ce in ce mai tare, iar inima-i tanjea dupa rasete si veselie si-un sprijin la batranete.

Insa intr-o vreme, singuratatea a devenit prea greu de indurat, mai infricosatoare ca moartea. Asa ca in cea mai lunga zi a anului, in toiul solstitiului de vara, vrajitoarea si-a pus viata gaj pe-o vraja. Si-a adunat toate farmecele si magia, toate puterile si toate secretele si si-a soptit dorinta intr-o vraja. A adunat sclipiri din zambetele copiilor si din lacrimile lor cele mai pure. A luat stropi din albul zapezii neatinse de om, petalele nesarutate de vant ale trandafirilor. A strans din roseata obrajilor fetelor si din prima iubire a fiecarui suflet, din cele mai arzatoare dorinte, soptite pe intuneric. Din toate a strans cate putin, in vraja ei, si s-a intrupat, in lume, o copila ca rupta din soare, cu pielea alba ca spuma marii si par balai. Si vrajitoarea a numit-o Puritate, iar de atunci, zilele au inceput sa-i fie numai dulceata si veselie, caci ea si copila isi duceau traiul in inima padurii, fara nicio grija.puritate_wind_of_colours

Anii au trecut, unul dupa altul, si peretii castelului de piatra au inceput sa se stranga, reci, in jurul Puritatii, caci in singuratatea padurii inima ei tanjea.

Intr-o toamna, pe inserate, Puritatea a iesit din castel, fara sa o stie batrana vrajitoare, si a pornit, la pas, printre copaci. A mers si a tot mers, pe carari ascunse, pana cand o zarva nemaipomenita la urechi i-a ajuns. S-a apropiat, ferita de trunchiul unui fag batran, si a vazut, la margine de sat, in jurul unui foc, oameni veselindu-se, in cantec si vorba. Iar un flacau voinic, cu plete negre ca noaptea si ochii ca murele, radea in mijlocul celorlalti, de parca nu avea nicio grija pe lume. Si cum statea ea pitita, dintr-o data a fulgerat-o cu privirea, iar Puritatea a stiut dupa ce tanjise.

A pornit in goana inapoi spre castelul sapat in piatra, dar pe urmele ei, venea si flacaul. Intr-un tarziu, s-a intors sa-l priveasca, in lumina lunii. El a intins mainile spre ea, rugator, cerandu-i sa nu plece. Ea s-a oprit si, tematoare, a indreptat, la randu-i, bratul catre el. O clipa, degetele lor s-au atins. Apoi ea s-a rasfirat in lumina lunii, ca aerul. Iar el, in intunericul noptii, ca soaptele. Caci Puritatea se indragostise de Pacat si nici unul nu il putea atinge pe celalalt.

Dar amandoi au ramas in lume, cautandu-se mereu si neintalnindu-se niciodata. Puritatea se ascunde in zambetele si lacrimile copiilor si in adancul fiecarui suflet. In cele mai arzatoare dorinte, soptite pe intuneric, pentru ca sperie daca-s rostite cu voce tare. In toate formele de iubire adevarata pe care le poate nascoci fiinta umana.

Legenda mai spune ca de pe locul unde Puritatea s-a risipit in lume, a inceput sa curga un izvor, cu apa limpede si dulce. Sa fie adevarat? Cine mai stie, povestile se pierd si iau cu ele adevarurile. Dar daca ar fi adevarat, poate ca de acolo ar veni AQUA Carpatica, o apa pura, limpede, cu zero nitrati – substantele toxice regasite, astazi, in cantitati mult prea mari in apa potabila.

Iar tot AQUA Carpatica va invita la un concurs pe Instagram, #puritate, in care sa regasiti puritatea… prin fotografie. Dragi fotografi, profesionisti sau amatori, faceti fata provocarii?

***

Acest articol participa la SuperBlog 2013.