Draga Mos Craciun,

Stiu, toate scrisorile catre tine incep la fel. Poate ar trebui sa iti schimbi numele, candva. Sa-ti iei o porecla digitala serioasa, gen M_CRaciun, pentru ca, la cum evolueaza tehnologia astazi, la cum se schimba societatea pe urmele ei, probabil vei primi  numai mail-uri si mesaje pe Facebook in viitorul apropiat. Dar nu de-asta iti scriu acum, te-ai prins tu singur cum e cu internetul.

Stiu, toti cei care iti scriu isi doresc ceva. Ei bine, eu… nu fac exceptie. Serios, numai ca nu e ceea ce crezi: eu vreau doar sa fur putina meserie.

Vezi tu, am mai crescut (un pic, nu mult). Poate ca as vrea sa-ti cer cate in luna si in stele. Sa-ti spun ca imi vreau inapoi copilaria, timpul fara sfarsit, anii fara griji… si alte lucruri imposibile pe care le-ai mai tot auzit. Dar daca ai fi avut atat de multa putere, lumea ar fi devenit de mult un loc mai bun.

In loc de asta, eu trebuie sa aflu cum de te descurci atat de bine. Cum de reusesti sa fii Stapan Absolut Peste Cadouri si sa imparatesti peste o sarbatoare a bucuriei si a oamenilor fericiti. Caci, sa-ti spun drept, de cand am aflat „adevarul” (stii tu la care „adevar” ma refer acum, nu te face ca ploua… ma rog, ca ninge, adevarul ala pe care parintii il ascund cat pot si copiii nu vor sa-l afle), m-am mai prins de o smecherie: pe cat de frumos e sa primesti cadouri de Craciun, pe atat de frumos e sa le daruiesti la randul tau. Si cand am vazut eu treaba asta, dintr-odata sarbatorile au redevenit (aproape) ce erau. Numai ca, in loc sa astept o surpriza si sa ma bucur pentru mine, pregatesc surprize pentru altii si ma bucur de bucuria lor.

Stiu, suna cliseic rau, raaaaau de tot. Daca n-ai izbucnit in ras la paragraful asta, sigur ai fugit dupa vreo batista. Dar mai ai putina rabdare, de dragul vremurilor bune, cand eu iti scriam ca vreau o papusa Barbie si tu imi aduceai un ursulet de plus.

Uite, chiar si atunci, ca faceai tu cum faceai incat o uitam de tot pe Barbie si iubeam ursuletul. Cum iti reusea magia asta? Asta imi doresc sa aflu de la tine. Sa-mi spui, Mosule, cum sa gasesc cadoul potrivit pentru oricine?

Apropo, daca tot esti la scrisoarea mea… Crezi ca pe langa raspunsul la intrebare, mi-ai putea lasa sub brad si-o carticica? „Craciunul in cele mai frumoase povestiri”, de la Nemira? E si o proza scurta a lui Arthur Conan Doyle acolo si stii ca-i unul dintre autorii mei preferati!

Cu drag,

Un copil mare:)

***

Acest articol participa la SuperBlog 2013.