8055412098_c9d5772373_oCăutam de mult un anime bun de acţiune, care să mai aibă şi ceva dincolo de confruntări fizice între personaje care mai decare mai puternice (a se citi cafteală). Îl găsisem şi-l începusem pe K (cunoscut şi ca Project K) de acum destulă vreme, de când era ongoing, dar pentru că apărea o dată pe săptămână şi pentru că atenţia mea era împărţită în multe-multe locuri, am abandonat pe la episodul 8. Nu-l uitasem, iar zilele astea s-a făcut momentul să-mi închei socotelile cu el.

Pe scurt, să-l reiau şi să-l văd cap-coadă (în ritmul meu, nu într-o agonie săptămânală în care secvenţele statice păreau cu adevărat o pierdere chinuitoare de minute, dar care, la o vizionare în pas alert, s-au potrivit perfect în peisaj) a fost o idee super bună (yaaay, felicitări mie:).

Acum vine partea mai grea… Ştiu că oricât aş scrie cuvinte înţepenite pe o pagină, tot nu pot să redau exact tot ce mi-a plăcut (la acest anime în particular, dar afirmaţia e valabilă pentru orice serial animat/ carte). Promit că încerc.

project_k_1După cum poate că ştiţi deja, nu mă omor după lungi explicaţii pe subiectul „despre ce e vorba în seria asta” (oki, recunoc, câteodată pur şi simplu mi-e lene). Daaaaaaar…cred că ar fi corect să avertizez pe toată lumea: deşi K e o serie foarte interesantă pe de-a-ntregul, are darul extraordinar de a te lăsa în ceaţă pentru minim un episod jumătate şi de a-ţi băga sub nas o grămadă de întrebări la care nu primeşti răspuns. Înţelegi de la început că acţiunea se desfăşoară într-o Japonie alternativă în care nişte oameni cu puteri supranaturale, organizaţi în grupări (pe stilul „clanurilor”), sunt rivale şi se înfruntă. Şi mai înţelegi că există un personaj principal acuzat de o crimă despre care nu ştie nimic, personaj pe care cel puţin unul dintre clanuri încearcă să-l ucidă pentru crima comisă. Însă mai apoi, trebuie să afli: cine e, de fapt, Shiro – Yashiro Isana? (hint: nici el nu ştie sigur) De ce salvatorul lui de ocazie, Kuro – Kuroh Yatogami, vrea … să-l omoare? Cum funcţionează puterile supranaturale în universul ăsta alternativ? Şi… ce-i cu umbrela, oameni buni?

project_k_2K atrage atenţia, în primul rând, vizual. Dincolo de animaţia foarte bună (care se simte, cel mai bine, în scenele de luptă extrem de fluide şi bine „coregrafiate”), dincolo de design-ul super al personajelor, dincolo de atenţia pentru toate detaliile din background, vin culorile. Sau, mai precis, culorile în mişcare, pentru că în fiecare scenă, un joc de nuanţe completează gesturile, dialogurile şi atmosfera sau dă indicii despre personajul „din centru” (o să înţelegeţi mai multe dacă îi daţi o şansă lui K). Albastru, roşu, galben sau verde – linişte, agitaţie, tristeţe, mister: modul în care producătorii s-au jucat din punct de vedere coloristic distanţează clar anime-ul de alte serii similare.

Personajele… sunt multe şi pe gustul tuturor, să-ţi tot alegi favoriţii. O parte mai puţin plăcută a „supra-populării” e că nu e timp suficient pentru ca toate să fie analizate cum trebuie. Fiecare străluceşte pentru scurtul timp pe care îl primeşte în lumina reflectoarelor, dar în afară de cele două personaje principale (Kuro şi Yashiro), nimeni n-are timp să se dezvolte în ochii spectatorilor.

project_k_3Aşadar, deşi încap cu greu în doar 13 episoade, o panoplie de tipuri de caracter specifice anime-urilor şi-au dat întâlnire în seria asta (în special tipurile „cool” ;)). „Regii” clanurilor Roşu şi Albastru, dar şi Fushimi şi Misaki se disting clar dintre personajele secundare. Preferaţii mei rămân Shiro şi Kuro (într-un joc de cuvinte Alb – Negru). Cei doi ilustrează o relaţie interesantă de prietenie pe structura protejat-bodyguard, care trimite uşor către ideea de vasalitate (destul de des întâlnită prin anime-uri). Şi pe lângă asta, buna dispoziţie inocentă a lui Shiro, combinată cu seriozitatea şi abilităţile de luptă ale lui Kuro sunt menite să facă echipă bună:)

O singură nemulţumire am avut în cazul anime-ului K, dar nu pot s-o spun acuş, că-i un spoiler cât casa. Îmi pun speranţa în două lucruri: o frază cheie (pe care o vezi de două ori în episod, ca s-o ţii minte), şi… anul 2014.

Pe final, o trecere în revistă:

Poveste interesantă? – Avem.

Gamă largă de emoţii? – Confirmată: şi umor, şi momente serioase, că aşa-i stă bine oricărui anime.

Grafică? – Excelentă! (plus un joc original de lumini şi culori. Plus scene de acţiune foarte bine închegate şi fluide)

Personaje? – cu duimul, unul şi-unul.

Un sequel? – Promis şi aprobat (dacă nu se schimbă nimic) – în 2014.

Ar mai trebui lucrat la ceva? – mai mult pe dezvoltarea personajelor secundare. N-ar strica şi ceva mai multe informaţii de background, cu accent pe partea dezvoltării puterilor.

Concluzie? – Bun. De văzut. (se putea şi mai bine, dar nimic nu-i perfect pe lumea asta:)

project_k_4