kure_naiDacă vrei un anime scurt cu o poveste relativ interesantă, dar o dezvoltare foarte lentă a acţiunii, cu secvenţe adorabile care te vor face să zâmbeşti, dar şi cu foarte multe momente bizare care te vor face să te întrebi la ce naiba te uiţi, un pic supranatural, un pic amuzant, un pic dramatic, un pic ciudăţel… atunci Kure-nai e cea mai bună recomandare.

Nu ştiu sigur în ce gen se poate încadra Kure-nai (fără să trişez şi să trag cu ochiul pe MyAnimeList, adică), pentru că: numărul de personaje feminine raportat la personajul principal masculin sugerează un harem, încetineala de melc a derulării poveştii l-ar defini drept slice of life, elementele supranaturale l-ar băga probabil la.. fantasy(?), scenele de luptă ar sugera totuşi un pic de acţiune… Ah, nu mai contează. Pe scurt, Kurenai Shinkurou, un adolescent cu un trecut tragic, elev de liceu ziua, mediator în slujba unei cunoscute mediatoare de conflicte, Benika, devine bodyguard-ul unei fetiţe de şapte ani, Kuhoin Murasaki. Provenită dintr-o familie cu tradiţii extrem de bizare (de-a dreptul anormale, după cum ţine să ne şocheze/înspăimânte/dezguste finalul), Murasaki este salvată de Benika, urmând ultima dorinţă a mamei ei. Shinkurou acceptă să o protejeze şi, în acelaşi timp, să îi ofere posibilitatea de a duce o viaţă normală .

Kurenai_mangaCa tematică, Kure-nai mi-a adus un pic aminte de Bunny Drop (doar partea legată de îngrijirea unui copilaş de un adult care habar n-are ce face), dar cu siguranţă merge în cu totul altă direcţie decât seria menţionată.

În continuare, câteva idei generale despre o serie anime care mi-a plăcut în primele 4 episoade, dar pentru care am tras apoi de mine să ajung la final, din cauza ritmului foarte lent al acţiunii şi momentelor de dialog fără sens:

–  un lucru e foarte clar: dupa ce vezi anime-ul asta, o sa crezi ca job-ul de mediator de dispute este cel mai cool din lume şi nimic nu va mai fi la fel (exact cum te face Chihayafuru să crezi că jocul karuta e un sport plin de adrenalină, mişcări în viteză, tensiune… aţi văzut vreodată un joc de karuta pe bune? Aţi văzut?! Intraţi pe Youtube şi vedeţi!!);

Kure-nai e un anime fain, cel puţin la început – după 3 episoade consecutive, tânjeam să văd ce se întâmplă mai departe. Pe la jumătate, deja mă plictisisem. A fost nevoie de două pauze lungi şi un extra efort ca să ajung la încheiere;

kure_nai_1

– am găsit grafica acceptabilă (desigur, are şi secvenţe mai puţin lucrate, dar all in all, efectul este plăcut retinei mele, cu toate că sunt utilizate nişte culori întunecate);

– deşi anime-ul bate înspre harem, se salvează din mai multe puncte de vedere. În primul rând, eroul nu-i doar un adolsecent complet neexcepţional înconjurat de cinci-şase stereotipuri gata să îi sară în braţe. Shinkurou are o latură întunecată şi o copilărie marcată de o tragedie – şi ştiţi cum este, pe ăştia complecşi îi iubim. Evident, de aici ne dăm seama că are şi un motiv să o protejeze pe Murasaki, dincolo de faptul că e „jobul” lui;

– momentele de harem încetinesc un pic acţiunea, dar sunt bine ţinute în frâu de câte o scenă de luptă/ o scenă comico-dulce între eroul nostru şi Murasaki: cu alte cuvinte, de îndată ce începi să te plictiseşti pentru că una din tipe „flutură din gene” spre Shinkurou, anime-ul îşi revine în simţiri şi ne întoarcem fie la dădăceala copilaşului, fie la tăbăcirea unor funduri care o meritau…

kure_nai_2

– există nişte piese destul de bune prin soundtrack, care merită ascultate şi în afara celor 20 de minute episodice;

– finalul e interesant şi promiţător, pentru că, deşi nu se întâmplă ce şi-ar fi dorit, probabil, toată lumea, anticipează o schimbare. Şi e neobişnuit de matur şi de feminist, aş mai putea adăuga.

kure_nai_3