Blameless_cover

Lady Alexia Maccon was the type of woman who, if thrown into a briar patch, would start to tidy it up by stripping off all the thorns.

Citind Blameless, mi-a fost dintr-o dată foarte clar de ce seria Parasol Protectorate a fost adaptată şi în variantă manga (am scris deja despre cele trei volume Soulless manga pe care sunt din ce în ce mai tentată să pun mâna). Simplu: pentru că povestea are de toate şi taman ce-i trebuie ca să se potrivească şi în această bucăţică a pop-culture japoneze. Nu numai că decorul e atrăgător prin suprapunerea natural-supranatural şi elementele împrumutate din zona steampunk, dar acţiunea chiar e menită să ţină în priză orice cititor respectabil, iar personajele ilustrează multe dintre tipurile întâlnite (şi) în anime-uri. Iar în ciuda firii complet nepredispuse la stări emoţionale puternice a Alexiei, Blameless are, de data aceasta, nişte momente (fie ele paragrafe întregi sau doar fraze) suficient de puternice cât să dărâme emoţional un clan întreg de fane şi fani.

Coperta volumului 3 al Soulless manga, bazat pe întâmplările din Blameless

Coperta volumului 3 al Soulless manga, bazat pe întâmplările din Blameless

După finalul picant al lui Changeless, anticipam deja un al treilea volum al seriei minunat, iar Blameless nu m-a dezamăgit…decât poate în privinţa lungimii (o carte aşa de scurtă, zău, doar 355 de pagini, când eu mă lăfăi cel mai bine în materiale de dimensiunile DEX-ului…). În rest, Gail Carriger a reuşit să îmbine perfect tentativele de asasinare şi urmăririle peste graniţă cu bucăţile ocazionale de informaţii noi (dar al naibii de preţioase) pe care acest cititor (laolaltă cu Alexia şi restul personajelor) şi-ar fi dat o mână (literară) să le afle.

Despre povestea propriu-zisă nu pot divulga detalii, căci ar fi un mare spoiler al volumului precedent, aşa că sunt nevoită să mă abţin (în mare parte). Un lucru e clar: Alexia este (din nou) ameninţată cu moartea, iar răspunsurile de care are nevoie se găsesc în Italia, la vechiul ordin al Templierilor, fanatici religioşi care sunt cei mai mari inamici ai fiinţelor supranaturale.

În Blameless, Carriger se joacă mai mult cu perspectivele, ajungând la câteva scene scrise din perspectiva Profesorului Lyall, vârcolacul Beta al haitei din Woolsey şi un personaj fascinant despre care, din păcate, autoarea nu dezvăluie prea multe.

Umorul şi comentariile înţepătoare rămân la locurile lor şi, deşi tentativele de asasinat la adresa Alexiei ajung, la un moment dat, prea numeroase, cartea rămâne o lectură extraordinar de plăcută. Iar câteva inimi vor fi cu siguranţă frânte de povestea Lordului Akeldama.