Nisekoi – dragostea (falsă) opreşte războiul dintre clanuri! (anime ongoing)

Dragostea pluteşte în aer…

De obicei am foarte puţină răbdare pentru romance-urile cu triunghiuri (sau încercări ale respectivei forme geometrice) amoroase, fie ele school-life sau nu, dar din când în când, mai apare câte o serie care explodează din tipare şi îmi anulează plictiseala 🙂 Nu că Nisekoi n-ar avea partea lui de clişee, dar e haios şi simpatic într-atât încât să fi vizionat deja cele şase episoade apărute şi să le aştept nerăbdătoare pe restul.

Ichijou Raku, unicul fiu şi moştenitor al şefului unei familii de yakuza, încearcă să ducă o viaţă de licean normal. Dar, pe lângă complicaţiile familiale, mai are două preocupări sufleteşti: o promisiune pe care a făcut-o în urmă cu 10 ani unei fete al cărei chip nu şi-l mai aminteşte, precum şi iubirea secretă pentru colega lui de clasă, Onodera Kosaki. Însă existenţa lui e pe cale să se complice şi mai mult, odată cu apariţia lui Chitoge Kirisaki, o elevă nouă cu care nu pierde niciun moment de a ajunge la cuţite. Şi, pentru a pune capac întregii situaţii, nu numai că Chitoge e, la rândul ei, fiica şefului unui clan rival, dar, pentru a împiedica un război iminent între membrii celor două clanuri, el şi Chitoge trebuie să se prefacă…îndrăgostiţi până peste cap.

O eroină cu personalitate, un erou cu tendinţe spre dramatism şi o timidă fără leac – Chitoge, Raku şi Kosaki

Da, da, ştiu, clişeele îşi arată colţii deja. Eroină încăpăţânată, guralivă şi autoritară? Checked. Erou îndrăgostit de colega bună la suflet, complet adorabilă, delicată şi feminină căreia nu are curajul să îi mărturisească nimic? Checked. O promisiune de dragoste din copilărie? Double checked. Şi atunci, ce transformă Nisekoi într-o serie atât de plăcută? E greu de spus. Poate atmosfera generală, amuzantă, care dansează între răbufniri violente şi momente drăgălaşe, dar nu siropoase? Poate personajele, haioase în felul lor stereotipic şi în strâmbăturile episodice din toată gama de emoţii? Poate grafica colorată şi personajele secundare? Poate apropierea de un anime similar, Toradora!, pe care îl ţin şi acum la un loc de cinste în seria de romance-uri? Sau toate la un loc. Ce-i drept, e greu să pun degetul pe un singur lucru care defineşte, din punctul meu de vedere, farmecul lui Nisekoi. Dar e acolo şi îmi doresc să şi-l păstreze până la final. Şi sper să nu mă dezamăgească încheindu-se în coadă de peşte. Dar până acolo, mai avem de bătut cale lungă şi… săptămânală, din păcate.

Se pune la cale un cuplu…

Raku e un personaj masculin perfect echilibrat şi, tocmai de asta, uşor de plăcut. De fapt, dacă vreţi să aflaţi mai multe despre calităţile lui, Kosaki are o listă întregă şi, până în prezent, cel puţin două discursui pe această temă. Iar dacă vreţi să-i cunoaşteţi defectele, Chitoge nu pierde niciun episod să le mai sublinieze niţel.

Dragostea continuă să plutească în aer…

Chitoge e genul meu de eroină: foarte departe de calităţile „feminine” specifice anime-urilor (delicateţe, timiditate, neajutorare, lipsă de talent la sporturi etc.), fiind exact opusul (şi, automat, opusul lui Kosai, care le întruneşte pe toate cele enumerate). Evident, face parte din categoria tsundere. Evident, are o parte fragilă pe care o ascunde al naibii de bine, dar pe care eroul nostru, Raku, are ocazia să o descopere. Îmi aduce aminte mai mult de Kaname din Full Metal Panic! decât de Taiga din Toradora!, dacă e să vorbim de comparaţii, dar, pe scurt, este personajul principal feminin potrivit.

Aşadar, ce-i de văzut în Nisekoi, pentru toţi cei care-şi doresc o comedie romantică triunghiulară?

– toate fazele şi moacele amuzante – dinamica dintre Raku şi Chitoge, Raku şi Kosaki, Raku şi membrii clanului…şi să nu-l uităm pe genialul Claude – figura (aproape) paternă super-protectoare care o păzeşte pe Chitoge ca pe ochii din cap. Cu pistolul înarmat.

– evoluţia relaţiei dintre Raku şi Chitoge, desigur. Dar şi dintre Raku şi Kosaki. Începi să te întrebi cum se va încheia povestea de dragoste până la urmă.

– modul în care producătorii se joacă cu întrebările, promisiunea şi trecutul personajelor: cine e, de fapt, fata căreia Raku i-a făcut Promisiunea? Sau, dacă vreţi să devenim cu adevărat siropoşi: cine are cheia medalionului (şi a inimii lui)? Indiciile par mai mult decât evidente, dar oare chiar aşa să fie…?