Într-un efort supraomenesc de ma reîntoarce la blog, într-o formă sau alta, după multe multe luni în care l-am lăsat complet în paragină, încerc să îmi adun gândurile. Am destule review-uri lăsate în aer, iar impresiile despre Stormlight 2 sunt încă într-o formă nefinalizată, abandonată în adâncimile Google Drive-ului.
Până una alta, am terminat primul volum din seria „Lightbringer” a lui Brent Weeks, „The Black Prism”.
Despre Brent Weeks evident că n-am scris până acum pe blog, citindu-l prima dată pe dumnealui în perioada-mi de absenteism blogurian prelungit. Iniţial, am trecut prin trilogia „Night Angel”, care mi-a lăsat o impresie bună, deşi nu extraordinară. Contrastul dintre lumea întunecată prezentaă în paginile cărţii şi imaturitatea prin care au fost prezentate (scrise, descrise şi gândite) anumite aspecte au fost semnele clare ale unui autor încă în formare. Dar trilogia, în ansamblu, mi-a plăcut. Până şi finalul, în forma lui amăruie, a fost acceptabil. Iar dacă un autor mă face să ţin la personajele dumisale, înseamnă că ajunge pe lista mea de autori de luat în seamă. Prin urmare, am pus ochii şi pe seria „Lightbringer”. Iar până acum, semnele sunt bune – abia aştept să trec la volumul doi.
(ah, cât urăsc momentul ăsta în care trebuie să mă chinui să fac un soi de rezumat al cărţii… but here it goes)
În lumea din „The Black Prism” magia (numită „Chromaturgy”) este dată de lumină şi este asociată, de asemenea, unui cult religios. Există persoane („drafters”) care pot folosi anumite culori din spectrul ROGVAIV (de fapt… spectrul sub-roşu, roşu, portocaliu, galben, verde, albastru şi super-violet), creând, cu ajutorul lor, o materie specială (luxin) pe care o pot manipula în diverse forme. Există monocromi (cei care pot manipula doar o culoare), bicromi (mult mai rari, mult mai valoroşi) şi policromi (foarte rari, ultra valoroşi). Pentru a accesa culoarea (sau culorile) de care au nevoie, drafter-ii trebuie fie să aibă în faţa ochilor suprafeţe sau lucruri în culoarea respectivă (precum iarba – verde, sau sângele – roşu), fie să folosească nişte ochelari speciali. Există, însă, şi un singur individ care poate manipula toate culorile, direct din lumină albă, în cantitate mult mai mare decât un drafter obişnuit, fără a avea nevoie de ochelari, considerat preotul suprem al cultului religios principal: The Prism (jur că Prisma sună complet ciudat în limba română – apropo, Brent Weeks nu e încă tradus la noi). Evident, magia are un preţ: pe măsură ce manipulează culori, „the drafters” acumulează reziduuri de „luxin” în iris, reducându-şi speranţa de viaţă – în momentul în care „luxin”-ul pătrunde în globul ocular, persoana înnebuneşte, devenind un „color wight”.
Şi dacă încă nu v-am pierdut pe drum, aflaţi şi că romanul este scris din patru perspective ale celor patru personaje principale: The Prism – cel mai puternic drafter din lume, după cum ziceam – Gavin Guile, Kip – un adolescent cu probleme de integrare, cu o mamă dependentă şi abuzivă -, Karris – drafter bicrom, fosta logodnică a lui Gavin şi actuală membră a grupului de gărzi de corp de elită, the Blackguards – şi Liv – elevă în cadrul Chromeriei, şcoala unde sunt atrenaţi drafter-ii.
Ca să citez din descrierea oficială a cărţii, „Gavin Guile ştie exact cât mai are de trăit: cinci ani, pentru a îndeplini cinci obiective imposibile. Însă când descoperă că are un fiu, născut într-un regat îndepărtat după războiul care l-a adus la putere în urmă cu 16 ani, Gavin trebuie să decidă cât e dispus să plătească pentru a proteja un secret care i-ar putea distruge lumea”.
Ştiu, aţi ghicit deja cine e fiul. Hint: secretul nu e ceea ce credeţi.
De fapt, tocmai un „twist” prin primul sfert al romanului a fost fix ce trebuia pentru ca „The Black Prism” să se transforme din „eh, încă o carte despre regi, războaie şi un tânăr magician” în „oh, shit! Ia să citim mai departe”.
Brandon Sanderson a făcut, de-a lungul timpului, câteva recomandări cu privire la cărţile lui Weeks, iar influenţa lui se simte puternic în acest volum (Weeks fiind, într-un fel, un „ucenic” de-ai lui Sanderson). Schimbări neaşteptate cu nişte consecinţe importante, personaje imperfecte si clişee aruncate pe geam – toate fac din „The Black Prism” o lectură plăcută. Să vedem ce ne mai aşteaptă în continuare…
24 comentarii
Comments feed for this article
septembrie 15, 2014 la 3:51 pm
michael
Brent Weeks va fi, anul viitor, la Paladin. Începem cu Night Angel. 🙂
septembrie 15, 2014 la 3:53 pm
Adina
Hmmmm, imi place de Paladin din ce in ce mai mult :> Astept cu nerabdare 😀
septembrie 29, 2014 la 8:30 am
Scurte #275 | Assassin CG
[…] o recenzie pentru The Black Prism, primul volum al seriei Lightbringer de Brent […]
noiembrie 7, 2014 la 5:02 pm
Ioana
Ai reusit sa citesti Word of Radiance? 🙂 Tocmai am terminat cartea si eram curioasa ce parere ai despre ea.
noiembrie 7, 2014 la 5:03 pm
Ioana
*Words of Radiance
noiembrie 7, 2014 la 11:15 pm
Adina
@Ioana – daaaaa, mi s-a parut geniala 😀 N-am apucat sa public nicaieri impresiile (inca), dar m-a obsedat pentru cateva saptamani bune:0 De fapt, dupa ce am terminat Words of Radiance, am mai citit-o o data:D Tie cum ti s-a parut?
noiembrie 8, 2014 la 3:04 pm
Ioana
Excelenta! Eu am citit The Way of Kings din 4 pana in 6 noiembrie si WOrds of Radiance din 6 pana in 7 cand am dat peste blog-ul tau cautand sa vad daca macar The Way of Kings a fost tradus is publicat in romana. Le-am devorat pur si simplu:) Astept un review!
noiembrie 8, 2014 la 7:53 pm
Adina
@ioana – ce ma bucur ca ti-a placut! 😀 Din ce stiu, cei de la Paladin traduc cartea si incearca sa lanseze the Way of Kings in prima jumatate a lui 2015 🙂
Review-ul e „in the making”, o sa imi iau toate notitele si o sa le asez frumos in ceva citibil pentru blog:))
noiembrie 7, 2014 la 11:44 pm
michael
Adina, dacă îți place Paladin, iată o veste: am primit traducerea la The Way of Kings. Sper să fie pe piață în prima jumătate a anului viitor. În 2015 se va traduce și Words of Radiance. 🙂
noiembrie 8, 2014 la 7:43 pm
Adina
@michael – yuhuuuu! abia astept:D
noiembrie 8, 2014 la 9:38 pm
Ioana
Foarte buna vestea! Eu le citesc in engleza dar mama nu se descurca asa ca nu-i pot oferi decat ce s-a tradus. Pana acum am avut Terry Pratchett (limitat), Kingkiller Chronicle, Locke Lamora primele 2 volume si The First Law Trilogy. Ii pun pe lista si The Way of Kings!
noiembrie 9, 2014 la 10:44 pm
Adina
Ma bucur mult sa aud ca si mama ta e fan fantasy:) Apropo, de la Brandon Sanderson e tradus Elantris
la NemiraTritonic, iar (tot) Tritonic a facut o treaba relativ buna cu cele trei carti din seria Chalion a lui Lois McMaster Bujold:) Sunt curioasa cum ti s-a parut Kingkiller Chronicle… Eu ma lupt cu volumul 1 (de la Rao) si chiar as fi vrut sa imi placa, dar… parca ii lipseste ceva.noiembrie 10, 2014 la 8:00 am
michael
Elantris a fost publicat la Tritonic. Am retradus Elantris pentru Paladin,și o vom publica în 2015, odată cu nuvela The Emperor’s Soul (pe care o traduce acum tot Iulia Dromereschi, noua traducătoare a lui Elantris).
noiembrie 10, 2014 la 10:19 am
Adina
@michael – da, ai mare dreptate, m-am incurcat eu cu Elantris. As fi putut sa jur ca fusese publicata de Nemira:)) E genial faptul ca Paladin aduce Brandon Sanderson in Romania, e unul dintre autorii mei preferati 😀
noiembrie 10, 2014 la 1:15 pm
Ioana
Mie mi-au placut foarte mult primele doua volume din Kingkiller si abia astept volumul 3. In general eu ma feresc de traducerile in romana. Nu vreau sa supar pe nimeni dar din ce am mai incercat sa citesc in romana, toate cartile sufera de traduceri destul de slabe. O exceptie extraordinara este traducatorul Bogdan Olteanu cu Minciunile lui Locke Lamora si Piratii marilor rosii unde traducerea mi s-a parut foarte potrivita, chiar frumoasa. Terry Pratchett este aproape imposibil de tradus fara sa pierzi mult din farmecul sau. Cat despre Kingkiller, pe mine m-a captivat si m-a tinut cu sufletul la gura, mereu dornica sa aflu ce urmeaza si la final am ramas cu o multime de intrebari si speculatii. Mi s-a parut o poveste extraordinara, in sensul ca Rothfuss este cu adevarat un povestitor extraordinar. Din ce am mai citit recent mi-a mai placut foarte mult si Anthony Ryan cu Blood Song si o recomand 🙂 Mi-ar fi placut si o traducere pentru ea ca si pentru Helene Wecker cu The Golem and the Jinni dupa care m-am tot uitat in speranta ca va fi tradusa.
noiembrie 10, 2014 la 9:23 pm
Adina
@Ioana – sa stii ca si eu ma gandeam ca poate a contat faptul ca am citit Kingkiller (volumul 1) in limba romana – oricat de talentat ar fi traducatorul, se pierde mult din original intr-o traducere. Poate ca o sa incerc, candva, volumul al doilea direct in engleza, insa acum chiar nu pot spune ca mai am rabdare. Terry Pratchett inca nu am citit, iar de The Golem and the Jinni am auzit de mai multe ori pana acum si chiar o am pe lista:)
noiembrie 18, 2014 la 12:34 pm
Attila
Oau, se pare ca in decembrie voi reusi sa-mi fac un stoc de carti, la urmatoare escala in tara.:)
In iulie am insfacat in trecere primele doua volume din Cronicile Ucigasului de Regi a lui Patrick Rothfus…apropo, am sanse si la volumul trei??…si o antologie de nuvele.
Am intrebat de Roata Timpului dar pe la librarii nimeni nu stia nimic.
Se pare ca va aparea mai repede aici, cum spuneam in alt post, s-au apucat sa-l reediteze in formatul original si ultimul volum aparut e 6, ca si in tara. Dar aici macar traducerile sunt deja facute.
Si fiindca m-am tot ciocnit de David Gemmel pe net, am zis sa-i dau o sansa si am luat „Legend”, ma rog „Légende” in franceza.:)
Ce sa spun, acum 20 de ani l-as fi apreciat mai mult. Cine vrea un „Sword & Sorcery” clasic, cu mult sword si mai putin sorcery, seria Drenai a lui Gemmel e exact ce cauta.
noiembrie 18, 2014 la 9:56 pm
Adina
@Attila – super! Volumul 3 din Cronicile lui Rothfuss nu a fost inca lansat, din ce stiu eu, deci nu, din pacate…
N-am auzit de Gemmel pana acum, dar eu am patit ceva similar cu David Dalglish si „Night of Wolves” – parca citeam dintr-un joc video:)) L-am abandonat temporar si nu cred ca o sa-l reiau, am depasit momentul in care ma incapatanam sa termin carti chiar daca nu imi placeau 😀
Imi pare rau ca trebuie sa astepti dupa traduceri pentru Roata timpului… Sper sincer sa se miste mai repede cu ele oamenii. Nu de alta, dar pana la 14 mai e cale lunga. Sa nu te dai batut! 😀
noiembrie 19, 2014 la 12:32 pm
Attila
Nu ca ar fi rau Gemmel, dar vreau ceva mai complex. 🙂
Romanele lui au fost scrise in perioada 1980-2000 in marea lor majoritate, si de atunci autorii si pretentiile cititorilor s-au mai schimbat.
Cum umblu frecvent prin pietele de vechituri la vanatoare de carti si DVD-uri, daca am ocazia sa gasesc si celelalte volume, le voi cumpara.
Si incerc sa prind volumul 2 din Powder Mage a lui Brian McClellan, cum a aparut, asa de repede a si disparut din rafturi.:)
Se pare ca viata mea e o lunga asteptare. :)))
noiembrie 20, 2014 la 3:53 pm
Adina
@Attila – dap, inteleg ce zici, la urma urmelor, si eu l-am inceput pe Dalglish cu cele mai bune intentii:)) Poate inainte as fi avut rabdare pentru el, dar acum mi se pare simplist si caut altceva, mai ‘complex’ (bine, urmand celebra avertizare „ai grija ce iti doresti”, intre timp am inceput un SF nou, Ancillary Justice de Ann Leckie (http://en.wikipedia.org/wiki/Ancillary_Justice), si am ceva de furca cu el, in sensul bun si complicat:D).
Cu asteptarea-i treaba grea, eu acum tanjesc dupa al treilea volum din The Stormlight Archive si al doilea volum din noua trilogie a lui Robin Hobb, printre altele:))
decembrie 3, 2014 la 12:53 pm
michael
@Adina, sper să-ți placă Ancillary Justice. Va apărea în românește în 2015. Tot la Paladin. 🙂
decembrie 4, 2014 la 11:50 am
Adina
@michael Paladin chiar aduna numai titluri unul si unul:D Desi nu as vrea sa fiu „in papucii” traducatorului/ traducatoarei in acest moment, cred ca e o adevarata provocare …
martie 6, 2015 la 11:27 pm
Attila
Deci visatul stoc de carti pe care urma sa le iau in decembrie s-a concretizat intr-o singura carte: „Cartea pierduta a vrajitoarelor” de nu mai stiu cine…ce sa spun, daca Sandra Brown ar fi scris Twillight, asa ceva ar fi iesit..:)
Volumul doi din Powder Mage trilogy e in continuare in ruptura de stoc, m-am apucat sa recitesc primul volum si am luat primul volum din The Black Magician Trilogy a lui Trudi Canavan…dupa primele trei capitole nu stiu ce sa zic…e un fel de Hunger Games fantasy sau ceva mai mult?:)
Si o recomandare, cel putin asta va fi seria urmatoare – Jay Kristoff – The Lotus War Trilogy, am vazut ca a aparut si al doilea volum, cu doua la indemana e mai usor sa-l astepti pe al treilea. Adina, cum ziceai ca esti fana manga, arunca o privire….
martie 11, 2015 la 12:13 pm
Ioana
Cartea pierduta a vrajitoarelor pare sa fie A Discovery of Witches, pe care o voi citi cat de curand. Aveam mari indoieli deoarece este trecuta la YA si din comentariul de mai sus inteleg ca nu m-am inselat. O voi incerca totusi, sa vedem cu ce se mananca:) Deocamdata ma distrez cu seria Immortals After Dark care nu cred ca a fost tradusa in romana, o serie excelenta daca iti place genul PNR.