Makai Ouji: Devils and Realist

Din când în când, îmi aduc aminte că japonezii nu au câteodată nicio reţinere în a face o mare varză din diverse elemente fără legătură unele cu altele (de obicei preluate din cultura occidentală): le iau de-a valma, le toacă mărunt şi le amestecă într-o salată asortată, născocind încă o ciudăţenie:) „Makai Ouji” („Devils and Realist”) e un exemplu perfect de anime cu o poveste al naibii de bizară, care nu are niciun sens dacă te apuci să i-o povesteşti cuiva… sau dacă pur şi simplu o pui în cuvinte.

Nu mă credeţi? În Anglia epocii victoriene, tânărul artistocrat William Twining, cunoscut pentru descendenţa sa (mai mult decât) nobilă şi pentru geniul său ieşit din comun, dar şi pentru ateismul său de neclintit şi încrederea deplină doar în fapte ştiinţifice, află că unchiul său a pierdut toată averea familiei. Ajuns în pivniţa locuinţei sale în căutarea unei noi surse de venit pentru a-şi plăti mai departe şcoala (cu tot realismul lui, se pare că încă mai spera la vreo uşă secretă cu nişte comori în spatele ei – de aici şi motivul bâjbâirii prin subsoluri), William îl invocă din greşeală pe demonul Dantalion, care îl pune rapid la curent cu două lucruri: 1. el, William, este cel care poate decide cine va fi numit noul conducător al Iadului şi 2. el, Dantalion, vrea să fie numit în funcţie. Evident, William, un realist până în măduva oaselor, nu crede o iotă din poveste nici atunci când e transportat, din greşeală, în casa lui Dantalion din Iad şi este atacat de un alt demon care candidează la acelaşi post…

Akatsuki no Yona – „Fata care stătea în roşeaţa zorilor” (traducere poetico-aproximativă)

„Akatsuki no Yona” (Yona of the Dawn” ,  anime title – The girl standing in the blush of dawn)  e o surpriză plăcută a sezonului anime din această toamnă, fără a avea prea multe pretenţii. De fapt, e un anime care foloseşte câteva reţete obişnuite, doar că se bazează pe niscaiva inspiraţie coreeană şi beneficiază de o grafică faină. Cea mai mare surpriză vine din faptul că serialul pare să devină din ce în ce mai bun pe măsură ce trec episoadele (plănuiam să-l abandonez, pentru că lucrurile intraseră într-o rutină obositoare, însă după episoadele 5 şi 6 m-am răzgândit).