Akatsuki no Yona – „Fata care stătea în roşeaţa zorilor” (traducere poetico-aproximativă)

„Akatsuki no Yona” (Yona of the Dawn” ,  anime title – The girl standing in the blush of dawn)  e o surpriză plăcută a sezonului anime din această toamnă, fără a avea prea multe pretenţii. De fapt, e un anime care foloseşte câteva reţete obişnuite, doar că se bazează pe niscaiva inspiraţie coreeană şi beneficiază de o grafică faină. Cea mai mare surpriză vine din faptul că serialul pare să devină din ce în ce mai bun pe măsură ce trec episoadele (plănuiam să-l abandonez, pentru că lucrurile intraseră într-o rutină obositoare, însă după episoadele 5 şi 6 m-am răzgândit).

Fiindcă (după cum tot declar) urăsc să fac rezumate, apelez la Wikipedia pentru următorul paragraf:

„The story revolves around Yona, the sole princess of Kingdom of Kouka. Like princesses in general, she lives a happy life in the castle filled with luxury with her father, King Il; her servant, Son Hak; and her cousin and love interest, Soo-won. However, everything changed on the night of her sixteenth birthday. Intending to tell her father that she cannot forget her love for Soo-won, she visits his room, only to witness her father killed by Soo-won, who reveals that he will become the king. With Hak’s help, they escaped from the castle to Hak’s birthplace, Village of Wind.” (dacă vreţi să citiţi mai mult, găsiţi aici)

Pe scurt, „Akatsuki no Yona” debutează într-un stil clasic, plasat într-un decor coreean: prinţesă apărată de servitorul său loial, trădare care aruncă lucrurile în dezechilibru, prinţesa e salvată de servitorul loial, amândoi pornesc într-un „quest” pentru restaurarea ordinii fireşti a lucrurilor.

Puncte bune:

– atmosfera generală: chiar dacă povestea nu musteşte de originalitate, nici nu plictiseşte, iar „decorul coreean” (atât cât reuşeşte să fie) şi grafica bogată (culori vii, personaje frumoase, animaţie relativ fluidă) completează sentimentul de „anime clasic”;

– personajele: la început par uni-dimensionale şi reflectă stereotipurile obişnuite: trădătorul cel rău de sub masca blajină, prinţesa superficială şi neajutorată,  luptătorul loial de neînvins. Cu toate acestea, pe măsură ce povestea începe să se desfăşoare, personajele încep să „crească” şi ele – Yona se maturizează, Hak nu e de neînvins, Soo-won nu e doar antagonistul interesat de putere;

– romance-ul: deşi e, deocamdată, un relativ triunghi amoros (şi nu-s deloc fană a stilului, dar nu pot face nimic contra trend-ului), scurtele momente de tandreţe sunt demne de un adevărat anime romantic;

Puncte slabe:

– la început, Yona este tipul obişnuit de „damsel in distress”, ceea ce devine obositor după două episoade şi continuă timp de încă vreo 2-3 (deşi, în apărarea ei, să treci brusc de la siguranţa vieţii de prinţesă la fugar urmărit prin pădure de nişte maniaci cu arme nu te poate transforma în Bruce Lee şi tot pe bodyguard-ul personal trebuie să te bazezi);

– ritmul lent: aventurile „post-trădare” pornesc greeeeeu de tot şi-ţi trebuie multă răbdare până când personajele noastre îşi fac curaj să pornească la drum şi până când Yona devine, din element pasiv, personaj activ, care urneşte firul narativ. Însă, odată depăşit acest moment, anime-ul chiar pare să aibă potenţial (deocamdată merg doar pe presupuneri, având în vedere că serialul este ongoing, dar epsioadele 5 şi 6 par să fi fost scrise de cu totul altcineva);

Concluzie:

Deşi nu străluceşte prin nimic în mod special, „Akatsuki no Yona” e un anime simpatic, cu iz istoric, elemente romantice şi personaje uşor de îndrăgit. Recomandat tuturor fanilor anime care nu s-au plictisit de stilul „clasic”:)