You are currently browsing the category archive for the ‘Filme-n zbor’ category.
Oameni buni, trebuie să-l vedeţi. În special dacă sunteţi fani Twilight. Sau dacă urâţi profund toată saga. Sau dacă în general sunteţi neutri faţă de toată nebunia Amurg, dar ştiţi în mare cam despre ce e vorba. Trebuie să-l vedeţi pentru final. Citește restul acestei intrări »
Sherlock (BBC) - Sherlock Holmes şi John Watson
În general nu prea mă uit la seriale, nu neapărat pentru că mi-ar displăcea, ci pentru că de obicei îmi dedic timpul cărţilor şi anime-urilor. Asta nu înseamnă însă că atunci când îmi pică ochii pe câte unul nu devin maniacă, ba din contră… Aşa ajungem la noua mea obsesie: mini seria Sherlock produsă de BBC, al cărei prim sezon de 3 episoade (fiecare de câte o oră jumătate) a fost produs şi difuzat în 2010 şi al cărei al doilea sezon (tot de 3 episoade) este difuzat acum, în 2012 (primul episod a fost lansat pe 1 ianuarie).
După cum sugerează deja titlul, serialul are la bază poveştile detectivului Sherlock Holmes, cu o mică (mare) schimbare: aventurile sunt plasate în lumea contemporană, deoarece producătorii serialului au vrut ca telespectatorii de astăzi să îl perceapă pe Sherlock similar cu modul în care cititorii romanelor l-au perceput la vremea publicării romanelor (sfârşitul secolului al XIX-lea/ începutul secolului XX).
Mie personal mini seria mi se pare genială, mă frustrează faptul că are atât de puţine episoade (la naiba !!!!!) şi am făcut şi o mică pasiune pentru Benedict Cumberbatch, actorul britanic care joacă rolul lui Holmes (hi, hi :D). Citește restul acestei intrări »
„How to train your dragon”. E un desen atât de frumos, foarte frumos, nemaipomenit de frumos:) Şi de vesel. Nici n-aş mai vrea să mai zic altceva despre el. Întâmplarea face că eu în general nu prea mă uit la filme. Dar dacă mă uit, tind să mă uit la animaţii. Iar „How to train your dragon” este unul dintre puţinele filme animate din ultima vreme care a reuşit să îmi lase un sentiment cald şi plăcut pe dinăuntru şi un zâmbet larg (copilăros şi dar cu toţi dinţii la vedere) pe dinafară:) Un sentiment ceva mai mult decât obişnuita stare de bine de după un film care ţi-a plăcut. E mai degrabă o senzaţie optimistă şi înviorătoare, un fel de leac împotriva tuturor duşmanilor nesuferiţi care strică cheful oamenilor – de la vremea urâtă şi rece până la stresul şi nervii de la şcoală / serviciu. Citește restul acestei intrări »
Acum vreo două-trei săptămâni, dacă nu mai bine, am făcut o plimbare pe la cinema, împreună cu Alina şi Andra, ca să vedem Eclipse, partea a III-a din saga Twilight. Dar cum de la a vedea filmul şi până la a sta să scriu două vorbe despre el e cale taaaare lungă (cam de aici până la Lună), de abia acum apuc să îi dedic câteva paragrafe.
De ce câteva? Păi ţinând cont de timpul care s-a scurs de atunci şi până acum (ani lumină, nu altceva), mare parte din lucrurile pe care le-aş fi putut spune şi-au luat zborul ca un stol de porumbei extratereştri. Şi oricum, înainte de a-mi da cu părerea pe bune, aş avea nevoie să mai văd cel puţin încă o dată filmul, ceea ce momentan nu pot. Tot ce a mai rămas după zborul porumbeilor extratereştri sunt nişte gânduri răzleţe şi câteva impresii rătăcite, care culmea, implică mai puţin evenimentele de pe ecran şi mai mult acţiunea din sală.
Citește restul acestei intrări »
„The Princess and the Frog” este o altă super animaţie de la Disney, şi de data asta vorbim de un desen animat „adevărat”, în stilul vechi 2D pe care îl ştiam cu toţii, fără lumi şi personaje 3D create pe calculator. Personajele principale: Tiana (recunoscută deja drept prima prinţesă de culoare din desenele Disney) şi prinţul Naveen al Maldoniei. Acţiunea poate fi descrisă simplu: luăm povestea cu prinţesa şi broasca, o mutăm în New Orleans, o sucim un pic şi voila desenul! Citește restul acestei intrări »
Ice Age 3 – Dawn of the Dinosaurs este un film la fel de amuzant, simpatic şi dinamic ca celelalte două din serie. M-a ţinut în priză şi în hohote de râs până la final. Cu ochii în ecran am cam uitat de restul lumii pentru o oră jumătate. Iar a doua zi, în timp ce mergeam cu metroul, îmi aduceam aminte faze din film şi mă pufnea râsul (ceea ce probabil i-a făcut pe mulţi călători să se îndoiească de sănătatea mea mintală, ţinând cont de faptul că nu aveam nici scuza unei cărţi sau a unui ziar…dar trecem peste). Citește restul acestei intrări »
Nişte animaţii care arată super. Prima, How to train your dragon. (apare de abia la sfârşitul lui martie)
Tocmai m-am întors de la New Moon- Lună Nouă (a doua parte din Saga Amurg), pe care voiam să îl văd încă de când am dat cu ochii prima oară de trailer. Da, da, Twilight a fost cam varză, dar asta nu mi-a tulburat speranţele. Aşadar, ne-am strâns noi, fetele (de data asta doar eu, Alina şi Gabi, o altă bună prietenă şi colegă de facultate – dar cu puţin noroc vom fi mai multe data viitoare), şi plecat-am la cinema.
Mi-am promis mie însămi că, atunci când voi scrie, dacă voi scrie vreo recenzie la filmul ăsta, voi încerca să fiu cât mai obiectivă cu putinţă. Aşa că încerc, şi sper să îmi iasă. Noroc că în capul meu s-au bătut timp de două ore întregi vreo trei voci, luptând pentru supremaţie – Fanul, Criticul şi Observatorul. Şi poate că Fanul cărţilor era cel mai gălăgios, dar nici Criticul de film şi nici Observatorul detaşat nu şi-au ţinut gura. Să vă zic ce zicea Fanul?
Fanul a fost, evident, super încântat. Filmul a fost mult mai bun ca Twilight şi chiar s-a ţinut destul de bine de poveste, chiar dacă pe alocuri nu prea se potriveau evenimentele cu ce era în carte. Dar nu-i nimic, oricum a ieşit super bine. Care erau adjectvele alea care tot apăreau pe bloguri? Amazing? Perfect? Eu zic pur şi simplu „bun” (OK, destul, nu vă mai plictisesc cu încântarea Fanului).
Observatorul detaşat nu avea prea mare treabă cu acţiunea propriu-zisă. Primul lucru pe care l-a observat el a fost numărul de tipi din sală. Numărul mare de tipi din sală. Şi expresiile de martiri pe care le aveau pe faţă. Toţi. Probabil că se gândeau şi ei, ca şi mine, că 80% din publicul Twilight este feminin şi se întrebau ce-or căuta aici. Să fiu sinceră, habar n-am cum e să vezi New Moon din perspectiva unui tip. Sper că le-a plăcut. Citește restul acestei intrări »
Situaţia de dinainte de vizionarea filmului
De la 1 la 5, niciun film din seria Harry Potter nu mi-a plăcut. Cărţile au fost ciopârţite şi totul s-a amestecat într-o mare salată de evenimente. Mulţi actori nu se încadrau în roluri. De exemplu, nu mi s-a părut niciodată că Dumbledore din film reda optimismul şi umorul personajului din carte (nu pot să uit nici acum scena din HP 4 în care a urlat după Harry Potter de era să cad jos de pe scaun după care nu mai puteam să-mi revin din râs. Şi da, încă mă mai bufneşte râsul când îmi aduc aminte – e vorba de momentul în care numele lui Harry iese din Pocalul de Foc). Şi tot aşa, bla bla bla, cert e că întotdeauna am rămas oarecum dezamăgită, deşi de fiecare dată speram că o să fie ceva mai bine. Citește restul acestei intrări »
Am vorbit de curând la unul din cursuri despre apariţia şi dezvoltarea culturii media. Cumva, am adus vorba şi despre unele forme de cultură media care se integrează în ritualurile existenţei cotidiene atât de bine, încât nu mai poţi face distincţia între ele. Un bun exemplu pentru această situaţie este faimosul „soap opera”, cunoscut mai bine la noi ca „telenovelă” (fie ea spaniolă, americană sau, mai nou, turcească). Micul şi aparent nevinovatul serial telenovelistic îşi face loc cu voioşie în programul telespectatorilor, cu structura sa repetitivă: are o oră fixă şi mereu aceleaşi personaje pe care oamenii ajung să le cunoscă şi uneori chiar să le creadă parte din viaţa lor. Serialul reuşeşte să devină indispensabil fanilor lui, care depind de el ca de un drog, îl urmăresc zilnic, discută despre el, se inspiră din el pentru a-şi trăi viaţa şi fac pariuri privind soarta personajelor. Citește restul acestei intrări »
Wind of Colours 