Seria Lightbringer, volumul 1: The Black Prism – Brent Weeks

Într-un efort supraomenesc de ma reîntoarce la blog, într-o formă sau alta, după multe multe luni în care l-am lăsat complet în paragină, încerc să îmi adun gândurile. Am destule review-uri lăsate în aer, iar impresiile despre Stormlight 2 sunt încă într-o formă nefinalizată, abandonată în adâncimile Google Drive-ului.

Până una alta, am terminat primul volum din seria „Lightbringer” a lui Brent Weeks, „The Black Prism”.

Trilogia Acacia, volumele 1 şi 2: The War with the Mein şi The Other Lands

Seria Acacia a lui David Anthony Durham a ajuns, pentru mine, una dintre cărţile acelea luuuungi, care se prelungesc la infinit, pentru că le parcurgi pe bucăţele, găsind din ce în ce mai puţin timp pentru ele. Am terminat recent volumul al doilea şi simt că datorez măcar două paragrafe unei serii care a început bine, într-o după-amiază fierbinte de iulie, atât de potrivită climei calde în care trăieşte copacul de Acacia, simbolul familiei imperiale Akaran.

„Lift” – Un capitol din „Words of Radiance”

Toată lumea aşteaptă luna martie pentru că vine primăvara, numai fanii disperaţi ai seriei Stormlight Archives o aşteaptă pentru că apare volumul al doilea, Words of Radiance (sper să vă ţineţi de cuvânt cu 4 martie ăsta, oameni buni).

Între timp, pentru cei care au o jumătate de oră la dispoziţie şi vor să şi-o petreacă citind ceva bun, pe site-ul Tor.com există un prim capitol din Words of Radiance, absolut spoiler-free, numit Lift. În centru se află un personaj nou nouţ, o hoaţă de doar 13 ani pe nume Lift, cu nişte abilităţi mai mult decât interesante.

Deşi stilul mi s-a părut foarte young-adultish (dar se potriveşte personajului), capitolaşul mi-a adus aminte de ce îl iubesc pe Sanderson:)

Şi-n încheiere, un citat rătăcit:

„Lift didn’t like their type. Thieving shouldn’t leave bodies. Leaving bodies was easy. There was no challenge to it if you could just kill anyone who spotted you.”

Merry Christmas!

UPDATE: Tor ne face o surpriză şi ne oferă în avanpremieră şi:

– prologul plus capitolele 1 şi 2

– capitolele 3, 4 şi 5

– capitolele 6, 8 si 9

– capitolele 10, 12, 14 şi un interludiu

The Way of Kings – adunătură de citate

Din când în când, mă mai apucă dorul de The Way of Kings şi mai trag cu ochiul la veşti despre când va apărea volumul 2 (Words of Radiance – programat cândva la sfârşitul acestui an).

Până una alta însă, adunasem încă de atunci nişte citate pe care am tot vrut să le postez. Aşa că iată-le, într-o seară în care aş reciti prima carte din The Stormlight Archives, dacă n-aş fi prinsă fără scăpare în universul Vorkosigan. Le-am combinat cu o serie de ilustraţii din roman, doar pentru efect (toate fotografiile-s de găsit aici).

***

„The body needs many different foods to remain healthy. And the mind needs many different ideas to remain sharp.” (The Way of Kings, vol 1, pp. 138-139)

„But you’ll always find people telling stories about supposedly better days. (…) We remember the good times and the bad ones, forgetting that most times are neither good, nor bad. They just are.” (vol 1, p. 343)

The Price of Spring – Daniel Abraham

The world changes. Sometimes slowly, sometimes all of an instant. But the world changes, and it doesn’t change back. A rockslide shifts the face of a mountain, and the stones never go back up to take their old places. War scatters the people of a city, and not all will return. If any. A child cherished as a babe, clung to as a man, dies; a mother’s one last journey with her son at her side proves to be truly the last. The world has changed. And no matter how painful this new world is, it doesn’t change back.

Daniel Abraham e un autor care te pune pe gânduri. Iar cărţile lui, dincolo de lumea fantastică, puterile magice şi conflictele politice, sunt de un realism câteodată înfricoşător – şi nu mă refer aici la modul în care se desfăşoară acţiunea, ci la modul în care gândesc, trăiesc şi se comportă personajele. La toate acele momente şi la toate acele paragrafe care te lovesc pe nepregătite, te trag de mânecă şi îţi lasă, câteodată, un gust amar. Pasajele la care ajungi să te gândeşti mult timp după ce ai terminat de citit. Ele sunt, de fapt, lucrurile care definesc (cel puţin pentru mine) saga The Long Price Quartet (şi, în mod special, ultimele două volume), elementele care „conturează” în mod clar seria, scoţând-o în evidenţă din noianul de romane fantasy.  Iar The Price of Spring a reprezentat finalul perfect pentru această lungă poveste a unor popoare aflate în război şi a unor puteri dincolo de înţelegerea oamenilor.

An Autumn War – Daniel Abraham

‘There was a standing game of tiles there. I remember once a boy came to play and didn’t know any of the rules. Not even what season led, or when two winds made a trump. He bet everything he had at the first tile. He knew he was in over his head, so he risked it all at once. He thought if he kept playing, then the men at the table who knew better than he did would strip him of every length of copper he had. If he put everything on one hand – well, someone had to win, and it might be him as well as anyone else. I understand now how he felt.’

‘Did he win?’

‘No,’ Maati said. ‘But I respected the strategy.’

***

Încă 14 ani s-au scurs peste oraşele-stat ale Khaiem-ului. Abraham începe în forţă al treilea volum al seriei „Long Price Quartet” şi, dintr-o lovitură, dublează perspectiva asupra lumii, prezentând (în sfârşit) punctul de vedere al „celorlalţi”, prin intermediul generalului Galţilor, Balasar Gice…  Într-un Prolog excelent scris (pe bune, Abraham scrie unele dintre cele mai bune prologuri posibile, e un adevărat maestru), Galţii se transformă din „duşmanul” fără chip care vrea răul Khaiemului într-un popor care trăieşte în frică.

Umanizarea „străinului care doreşte răul” elimină sentimentul de „undimensionalitate” care s-a păstrat de-a lungul primelor două volume, unde singura perspectivă era cea a Khaiemului, ameninţat de intrigile care au ca scop distrugerea oraşelor paşnice şi prospere, ferite de ameninţarea războiului datorită puterii Andaţilor.

Prea multe detalii despre poveste mă feresc să dau (să menţinem totul, pe cât se poate, spoiler-free:)) însă titlul cred că este destul de sugestiv – conflictul deschis, amânat atât de mult timp, este pe cale să înceapă. Iar de aici începe jocul personajelor, excelent de bine pus în scenă.

A Betrayal in Winter – Daniel Abraham

„Constant struggle is the price of power.” (A Betrayal in Winter – Daniel Abraham)

„‘The priests say that something touched by chaos is never made whole,’ the Khai said, sinking back into his cushions. ‘Do you know what they mean by that, Maaticha?’ (…) „It means that something unthinkable can only happen once. Because after that, it’s not unthinkable any longer.” (A Betrayal in Winter – Daniel Abraham)

14 ani au trecut de la sfârşitul evenimentelor din A Shadow in Summer. Nu m-aş fi gândit că autorul va opta pentru o pauză temporală de peste un deceniu pentru a relua povestea, dar iată. A Betrayal in Winter, al doilea volum al seriei The Long Price Quartet, readuce în prim plan cele două personaje principale masculine – Maati Vaupathi şi Otah Machi – abandonând însă personajele feminine ale primei cărţi şi „decorul” oraşelor verii. Acţiunea se mută cu totul în nord, la curtea conducătorului oraşului Machi, Khai Machi, axându-se pe iminenta succesiune: în apropierea morţii tatălui, fiii Khai-ului vor trebui să se ucidă reciproc, pentru ca doar unul să supravieţuiască şi să devină noul Khai Machi.

(păstrez review-ul pe cât posibil spoiler free şi nu mai dau niciun detaliu despre intriga în sine…în caz că există vreun cititor pasionat care vrea să-l citească pe Abraham în engleză, pentru că la noi nu a fost tradus. Încă.)

A Shadow in Summer – Daniel Abraham

„You know, don’t you, that andat are only ideas. Concepts translated into a form that includes volition. The work of the poet is to include all those features which the idea itself doesn’t carry.” (A Shadow in Summer)

Prin A Shadow in Summer a bătut încă de la început un aer asiatic, chiar din primele pagini ale Prologului apăsător, care se desfăşoară între zidurile reci ale unei şcoli mohorâte. Şi îl păstrează chiar şi după ce povestea ajunge la exoticul şi bogatul oraş Saraykeht de pe malul oceanului. Că a fost doar impresia mea sau o intenţie a autorului, nu mai contează – primul volum din seria Long Price Quartet a lui Daniel Abraham e o bucăţică bună de fantasy căreia i-ar mai fi lipsit doar câteva elemente ca să ajungă „excelentă”.

În oraşele Khaiem-ului, poeţii sunt cei care pot folosi puterea unui andat: prin voinţă şi gândurile potrivite, pot „captura”, pentru o vreme, o formă a unui spirit care se va supune atât timp cât poetul îl va putea controla.

A Memory of Light – volumul 14 din seria „Roata timpului”

The wind blew southward, through knotted forests, over shimmering plains and toward lands unexplored. This wind, it was not the ending. There are no endings, and never will be endings, to the turning of the Wheel of Time. But it was an ending.

S-a terminat. Dintr-o dată, pur şi simplu, s-a pus Punctul de la sfârşitul ultimului paragraf, de pe ultima pagină, din ultimul capitol al ultimului roman. Şi s-a lăsat liniştea, cumva, peste cele 14 volume din seria „Roata timpului”. E ciudat, să simţi golul unei cărţi terminate, să nu-ţi vină să crezi că ai ajuns la sfârşit după atât de mult timp. E un sentiment cunoscut, care apare doar după o lectură extraordinară – fericirea unui final, combinată cu tristeţea aceluiaşi final şi cu o părere că nu o să mai găseşti niciodată o carte atât de reuşită, urmată de mai multe zile în care nu mai vrei să citeşti nimic, pentru că încă trăieşti în lumea cărţii terminate. A Memory of Light a însemnat sfârşitul unei saga ce a durat, în timpul real, al nostru – muritorii de rând – peste 20 de ani.

Şi a fost un final rapid, ca o hârtie mâncată de flăcări.

[o, voi, fani înfocaţi ai seriei „Roata timpului”, puteţi continua cu încredere, am păstrat review-ul spoilers free]

The Emperor’s Soul – Brandon Sanderson

The Emperor’s Soul – bună povestea domnului Sanderson! Bună, domn’e! Nici nu mă mai surprinde când e vorba de el:) Nu pot decât să îmi doresc să scrie cât mai multe opere literare, despre orice vrea, pentru că orice idee are, e bine venită şi ajunge genial de interesantă. Probabil că l-aş citi pe omul ăsta şi dacă ar scrie eseuri: sunt sigură că ar descoperi o magie cu nuanţă ştiinţifică despre care să filozofeze în eseul respectiv şi ar transforma totul într-un bestseller, pe care media l-ar promova drept „primul eseu besteller din lume, vândut în mii de exemplare şi tradus în paişpe mii de limbi ”.

Ok, probabil că exagerez puţin mai mult, la urma urmelor, Brandon Sanderson nu este singurul autor de fantasy talentat şi cu siguranţă nu este neapărat şi cel mai apreciat sau cel mai cunoscut. Dar are un dar extraordinar de a aduce o originalitate „luminoasă” în cărţile lui. E şi cazul lui The Emperor’s Soul, o novella micuţă (nu ştiu sigur care e termenul exact în română, cu siguranţă „nuvelă” nu e…), dar captivantă în felul ei. Ce-i drept, nu m-a convins chiar din primul paragraf, am mai avut nevoie de câtva pagini. După primul sfert de carte, deja eram fascinată, după prima jumătate începusem să calculez cât mai am până la final, iar după a doua jumătate am început să mă smiorcăi intern pentru că o terminasem. Adică, domnule Sanderson, lucrurile au devenit mult prea bune ca să rămână aşa! The Emperor’s Soul chiar merită o continuare şi nu ar trebui abandonată ca proiect de sine stătător! Eu sunt un cititor care vrea să ştie mai multe! Aş putea sugera, eventual, o trilogie (măcar) cu nişte volume serioase, minim 700 de pagini fiecare? Dar nu înainte de a termina măcar încă vreo două-trei volume din Stormlight Archives! Eventual în paralel…