You are currently browsing the category archive for the ‘Vârtej de pagini’ category.

brothers_in_arms

Coperta croată

“No one knows their limits till they’ve gone beyond them.”

Despre cărţile pe care le citesc (sau anime-urile pe care le urmăresc) prefer să scriu ori în timp ce sunt încă bine ancorată în lumile lor, ori imediat după ce am terminat cu ele, cât încă nu mi s-au rătăcit toate ideile în stolul tuturor ideilor care-mi aleargă brambura de la un neuron la altul. Dar când alunec pe câte o pantă de lectură rapidă şi trec prin mai multe în zile puţine, nu apuc să tastez un review decent. Daaaar, cum nu mă lasă inima să nu scriu chiar nimic, trec prin câteva idei măcar, iar prima „victimă” e un alt roman din saga Vorkosigan, Brothers in Arms, pe care l-am citit la repezeală în mini-vacanţa de Paşte (alături de ultimele pagini din Blood of the Dragons şi urmat de Boders of Infinity – ambele urmează să apară în blog post-uri mititele cât de curând).

Aşadar, nişte idei (şi, în final, nişte citate): Citește restul acestei intrări »

cetaganda2Publicată iniţial în 1995-1996, nominalizată pentru premiul Locus în 1997, primind critici mixte care au descris-o drept interesantă, dar nu neapărat cea mai bună lucrare a lui Bujold, Cetaganda continuă saga Vorkosigan cu o aventură politică desfăşurată exact în inima imperiului inamic. Miles Vorkosigan şi vărul său, Ivan Vorpatril, sunt trimişi ca reprezentanţii oficiali ai Barrayar-ului la înmormântarea Împărătesei de pe Cetaganda. Însă activităţile diplomatice şi participările paşnice la ceremoniile oficiale se transformă într-o vânătoare disperată pentru a găsi un criminal, un trădător şi un artefact valoros. Cu Miles la cârmă şi Ivan plângându-se tot drumul, ca întotdeauna:)

Obişnuită deja cu stilul de a scrie SF al lui Bujold, nu am putut decât să mă bucur că-l regăsesc într-un alt roman mişto ca toate celelalte. De data aceasta, autoarea îl lasă pe Miles să se joace un pic de-a detectivul. Aşa că: adio, acţiune desfăşurată în forţă, bine ai venit, mister deşirat în spatele puternicului imperiu Cetagandan (? sper că aista-i adjectivul potrivit). Şi pe măsură ce căutăm făptaşul, descoperim încă o civilizaţie nouă, bazată, de data aceasta, pe manipularea genetică extremă, pe baza căreia sunt create rangurile sociale şi se distribuie puterea. Citește restul acestei intrări »

Copertă pentru The Vor Game realizată de artistul croat Esad T. Ribic

Copertă pentru The Vor Game realizată de artistul croat Esad T. Ribic

“The key of strategy, little Vor,” she explained kindly, “is not to choose a path to victory, but to choose so that all paths lead to a victory. Ideally. Your death has one use; your success, another.

***

E prima oară când citesc o serie ale cărei volume nu au fost lansate în ordine strict cronologică şi, mai mult, care pot fi abordate cam oricum îşi doreşte cititorul (autoarea însăşi declara, undeva printr-un cuvânt de încheiere, că una dintre provocările puse de saga Vorkosigan a fost să ofere în fiecare carte informaţie suficientă pentru ca cititorii să poată înţelege informaţiile esenţiale de fundal, indiferent de ordinea în care aleg să citească romanele, dar nu atât de multă informaţie încât aceştia să se plictisească). Eu am preferat firul cronologic intern al seriei, urmărindu-l pe cât a fost posibil. Şi aşa am ajuns la ceea ce ar putea fi numit, cumva, un fel de al patrulea volum (daaaaaacă nu sunt puse la socoteală nişte nuvele, povestiri şi un roman care se desfăşoară cu 1000 de ani înaintea naşterii lui Miles… oricum, pentru cei care au nelămuriri, iată).

Nu ştiu cum a reuşit, dar Bujold a făcut din The Vor Game un roman de aventuri intergalactice care generează de două ori mai multă adrenalină paragrafială decât The Warrior’s Apprentice – e ca şi când ar fi turnat cafeină concentrată peste firul narativ şi apoi a lăsat-o să şi facă efectul:)

(atenţie, urmează ceea ce ar putea fi considerat un mini spoiler pentru finalul The Warrior’s Apprentice) Citește restul acestei intrări »

warrior-s_apprentice_1“If only the fetus were a girl… or even a second son… we could afford to indulge your understandable, even laudable, maternal emotions. But this thing, if it lived, would be Count Vorkosigan someday. We cannot afford to have a deformed Count Vorkosigan.” (Barrayar, Lois McMaster Bujold)

***

“I must say, the months Miles spent immobilized in that dreadful spinal brace did teach him how to do charm. The most efficient long-term way to control those about you, and thus exert your will. I’m glad he didn’t decide to perfect whining as a strategy. He’s the most willful little monster I’ve ever encountered, but he makes you not notice.” (Barrayar, Lois McMaster Bujold)

***

Miles Naismith Vorkosigan îşi concentrează toată energia celor 17 ani de viaţă şi a corpului său deformat pentru a trece de testele Academiei Militare şi a reuşi să se înroleze în armată, continuând tradiţia familiei Vorkosigan şi câştigând definitiv respectul bunicului său. Iar Miles Naismith Vorkosigan îşi rupe ambele picioare în prima cursă cu obstacole din probele fizice şi eşuează lamentabil. Cu planul de viaţă făcut bucăţi şi fără niciun alt scop în viitorul apropiat (sau îndepărtat), personajul principal din The Warrior’s Apprentice se întoarce acasă pregătit să cadă în depresie. Însă o călătorie pe planeta natală a mamei lui pentru a-şi vizita bunica se transformă dintr-o simplă plimbare cu iz turistic într-o aventură spaţială la care nimeni nu s-ar fi putut gândi.

(atenţie – în paragrafele următoare vor exista spoilers pentru cei care nu au citit romanele Cioburi de onoare şi Barrayar) Citește restul acestei intrări »

1_Barrayar_coperta

Endure pain, find joy, and make your own meaning, because the universe certainly isn’t going to supply it. Always be a moving target. Live. Live. Live.

***

“Do you think I have a chance at a normal life?” He gazed, not at her, but into the dark.

“You make your own chances, Kou. And your own dances.”

***

Romanul Barrayar continuă întâmplările din Cioburi de onoare – Cordelia Naismith şi Aral Vorkosigan, aflaţi acum pe planeta militară (plină de hiper-obsedaţi politic) Barrayar, se confruntă cu urmările unui război spaţial şi cu ameninţarea unui război civil, în umbra iminentei morţi a împăratului. Să dau mult prea multe detalii ar însemna să divulg aproape tot finalul cărţii precedente, aşa că mă limitez la a spune doar atât despre intrigă, urmând ca cei curioşi să citească romanul în engleză sau să aştepte publicarea ei în română.

De această dată, Bujold îşi acordă mai mult timp pentru descrierea lumii (poate pentru că acţiunea se petrece pe o singură planetă şi nu ţopăie aleatoriu prin spaţiu şi trei lumi diferite:). Universul barrayan este privit prin ochii Cordeliei, un „intrus” social în această lume a cărei istorie a cuprins, la un moment dat, şi o perioadă de izolare faţă de restul planetelor locuite. Izolarea a fost elementul determinant în formarea culturii barrayane actuale, marcată de patriarhism, centrată pe politică şi pe importanţa acordată gradelor militare, cu o delimitare strictă a rolurilor şi statutului claselor sociale. Diferenţele (absurde, prin comparaţie cu planeta natală a Cordeliei) sunt primele care ies în evidenţă pe măsură ce protagonista încearcă să-şi depăşească şocul cultural. Citește restul acestei intrări »

Cioburi_de_onoarePentru că mi-au plăcut toate cele 7 romane fantasy ale lui Lois McMaster Bujold (cele 4 volume din seria The Sharing Knife, plus Blestemul Chalionului, Vânătoarea Sfântă şi Paladinul Sufletelor) pe care le-am citit până acum, am decis să fac un salt „lecturistic” în alt gen şi să dau o şansă seriei SF a autoarei, saga Vorkosigan, începând cu Cioburi de onoare, roman publicat recent şi la noi de către editura Paladin.

Scris în 1986, Cioburi de onoare o are în centru pe Cordelia Naismith, capitanul unei echipe ştiinţifice de pe Colonia Beta. În timp ce explora o planetă nou-descoperită, tabăra Cordeliei este atacată. Oamenii ei reuşesc să fugă, însă ea rămâne pe planetă, devenind prizoniera unui soldat barrayan – Captainul Lord Aral Vorkosigan, cunoscut drept „Măcelarul de pe Komarr” – care a fost abandonat de echipaj în urma unei revolte organizate de unul dintre rivalii săi. Citește restul acestei intrări »

emperor-s-soulThe Emperor’s Soul – bună povestea domnului Sanderson! Bună, domn’e! Nici nu mă mai surprinde când e vorba de el:) Nu pot decât să îmi doresc să scrie cât mai multe opere literare, despre orice vrea, pentru că orice idee are, e bine venită şi ajunge genial de interesantă. Probabil că l-aş citi pe omul ăsta şi dacă ar scrie eseuri: sunt sigură că ar descoperi o magie cu nuanţă ştiinţifică despre care să filozofeze în eseul respectiv şi ar transforma totul într-un bestseller, pe care media l-ar promova drept „primul eseu besteller din lume, vândut în mii de exemplare şi tradus în paişpe mii de limbi ”.

Ok, probabil că exagerez puţin mai mult, la urma urmelor, Brandon Sanderson nu este singurul autor de fantasy talentat şi cu siguranţă nu este neapărat şi cel mai apreciat sau cel mai cunoscut. Dar are un dar extraordinar de a aduce o originalitate „luminoasă” în cărţile lui. E şi cazul lui The Emperor’s Soul, o novella micuţă (nu ştiu sigur care e termenul exact în română, cu siguranţă „nuvelă” nu e…), dar captivantă în felul ei. Ce-i drept, nu m-a convins chiar din primul paragraf, am mai avut nevoie de câtva pagini. După primul sfert de carte, deja eram fascinată, după prima jumătate începusem să calculez cât mai am până la final, iar după a doua jumătate am început să mă smiorcăi intern pentru că o terminasem. Adică, domnule Sanderson, lucrurile au devenit mult prea bune ca să rămână aşa! The Emperor’s Soul chiar merită o continuare şi nu ar trebui abandonată ca proiect de sine stătător! Eu sunt un cititor care vrea să ştie mai multe! Aş putea sugera, eventual, o trilogie (măcar) cu nişte volume serioase, minim 700 de pagini fiecare? Dar nu înainte de a termina măcar încă vreo două-trei volume din Stormlight Archives! Eventual în paralel… Citește restul acestei intrări »

legion_cover„I didn’t know what would happen if one of my hallucinations shot me. How would my mind interpret that? Undoubtedly, there were a dozen psychologists who’d want to write a paper on it. I wasn’t inclined to give them the opportunity.” (Brandon Sanderson, Legion)

„It’s strange, the way the mind can change perception.”

“To be both a scientist and religious is to create an uneasy truce within a man,” Tobias said. “At the heart of science is accepting only that truth which can be proven. At the heart of faith is to define Truth, at its core, as being unprovable. Razon is a brave man because of what he is doing. Regardless of his discovery, one of two things he holds very dear will be upended.”

„A man seeking to meld science and faith, the first person—perhaps in the history of mankind—to actually find a way to apply science to the ultimate truths of religion. I find that noble.”

Brandon Sanderson reuşeşte de fiecare dată să mai scoată câte un as din mâneca lui infinită cu idei magice de pus pe hârtie. Toate cărţile semnate de el pe care le-a citit până acum mi-au plăcut, fără excepţie (cu grade uşor diferite de intensitate, ce-i drept, dar pe bune că nu are importanţă – până la urmă, toate aveau scânteia aia de originalitate pe care ţi-o doreşti ca cititor fantasy… şi nu numai). Culmea e că nu mă aşteptam la cine ştie ce de la nuvela lui recentă „Legion”. Meh, mi-am zis eu, o povestire mică şi amărâtă n-are cum să fie la fel de tare ca un roman. Nu? Citește restul acestei intrări »

Sincer, cred că nu aş fi citit seria „Jocurile foamei” dacă nu ar fi fost campania aia mişto de la Nemira (cea mai tare editură, pe bune, care chiar face cărţile accesibile cititorilor ei şi are o mulţime de promoţii şi concursuri, plus titluri calumea). Auzisem de carte şi înainte, dar nu mi se părea că ar merita să pierd timpul cu ea – fiind atât de mititică, n-am crezut că e ceva serios de capul ei, ci doar un alt roman pentru copii sau ceva de genul ăsta. Bine îmi pare că nu am avut dreptate.

Da, cartea e mititică (nu cred că îţi ia mai mult de două-trei ore dacă îţi pui mintea cu ea), da, e destul de simpluţ scrisă şi da, e destinată categoriei „young adults”. Şi cu toate acestea, este foarte bine scrisă (clar şi cuprinzător aş putea spune). Povestea-i bună şi nu seamănă cu ce găseşti de obicei într-o astfel de carte, acţiunea este extrem de dinamică, iar personajele sunt bine construite şi te ataşezi repede de ele. Citește restul acestei intrări »

Aceasta este povestea bătăliei mele cu cealaltă carte a lui Stephenie Meyer (Twilight era de mult citită) până când m-am prins că îmi place.

Citit prologul o dată – cartea mă enervează atât de tare încât nu pot continua. Extratereştrii sunt nişte fiinţe nenorocite care merită să fie distruse. Faptul că asist la neputinţa oamenilor în faţa unor paraziţi mă irită. Fiecare rând e frustrant. Extratereştrii câştigă şi eu nu mai pot să citesc.

Citit prologul încă o dată – trei luni mai târziu, la insistenţele Alinei, care a citit cartea şi i-a plăcut foarte mult. Lupt cu frustrarea şi mă chinui să trec de pagina 14.

Pagina 32 – Nu mai pot de nervi şi îmi bag picioarele. Oricum am alte treburi de făcut, aşa că renunţ. Citește restul acestei intrări »

Premiul Most Wanted Blog pe luna decembrie

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 87 de urmăritori

Goodreads

noiembrie 2022
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930